IPS Teofan: „Am dorit din tot sufletul să-l am pe părintele Zaharia alături, în aceste zile care pregătesc zilele de sărbătoare ale Sfintei Cuvioase Parascheva.”

IPS Teofan: „Ești așezat cu adevărat în relația cu Dumnezeu atunci când ești în stare să-ți iubești vrăjmașii”.

Arhim. Zaharia: „Dumnezeu poate să ne împlinească, cu adevărat, nevoia de iubire. Dumnezeu a sădit setea noastră de iubire și numai în Dumnezeu ne-o putem potoli.”

Arhim. Zaharia: „Dumnezeu nu este un intrus în iubirea din viața noastră. Dumnezeu este cel care apără și întărește iubirea.”

Arhim. Zaharia: „Dacă legătura noastră cu Dumnezeu este puternică, orice altă legătură orizontală a noastră va fi autentică și puternică”.

Arhim. Zaharia: „Să avem discernământ în legătură cu așteptările noastre față de legăturile cu semenii.”

Arhim. Zaharia: „Punându-L pe Hristos pe primul loc în viața noastră ne aflăm adevărata identitate.”

Arhim. Zaharia: „Viața veșnică nu este altceva decât o continuare a relației pe care o stabilim cu Hristos în viața aceasta.”

Arhim. Zaharia: „Pentru noi, raiul este Hristos”.

Întrebare: „Mirenii pot lucra rugăciunea inimii? Dacă da, în ce condiții?”

Arhim. Zaharia: „Rugăciunea inimii este un dar al lui Dumnezeu. E o lucrare a harului. Am cunoscut o femeie în America, cu 13 copii, care dobândise rugăciunea inimii. Am întâlnit mulți oameni care au dobândit această harismă. Acești oameni știu să-și organizeze viața într-un anumit fel. Dumnezeu împarte darurile sale indiferent de locul și timpul în care ne aflăm. Totul e ca noi să primim aceste daruri.”

Întrebare: „Cum ne putem elibera de patimile trupești?”

Arhim. Zaharia: „Patima este ca un foc. Dar există un foc și mai puternic decât focul patimii. Este mângâierea pe care ne-o oferă Dumnezeu atunci când ne pocăim.”

Întrebare: „Ce părere aveţi despre divorţ?”

Arhim. Zaharia: „Nu am rețete despre acest lucru. ”

Întrebare: „Când iubești pe cineva, să i-o spui direct ori să-l lași să înțeleagă el din fapte?”

Arhim. Zaharia: „Nu putem iubi cu adevărat fără smerenie, pentru că smerindu-ne îi facem loc celuilalt în inima noastră. În sufletul celui preaplin de sine nu mai încape nimeni. Avem ca exemplu pe Maica Domnului, care s-a smerit într-atât încât Însuși Dumnezeu a încăput într-însa. ”

Întrebare: „Am înțeles că relația de cuplu se poate îmbunătăți îmbunătățind relația cu Dumnezeu. Dar îmbunătățind relația cu Dumnezeu nu se poate întâmpla să nu ne mai dorim relație de cuplu?”

Arhim. Zaharia: „Când ne temem de Dumnezeu, ne temem și să-l întristăm pe celălalt.”

Actualizare

Întrebare: „Ce părere aveţi despre oamenii care din frică ori ruşine nu-şi mărturisesc unele păcate?”

Arhim. Zaharia: „Poate că smerindu-ne în fața lor i-am putea încuraja să-și înfrângă rușinea. Un imam i-a spus unui preot creștin: „Cum puteți trăi așa ca porcii, în timp ce aveți o Evanghelie așa sfântă, descoperită vouă?” Părinții Bisericii spun că păcatul nu poate ieși din viața noastră decât pe aceea ușă pe care a intrat. Dacă nu ne-a deranjat rușinea de a-l săvârși, să nu ne deranjeze nici rușinea de a-l spovedi. Și așa să primim bucurie de la Domnul”.

Întrebare: „Cum putem birui gândurile și obsesiile care ne conduc la depresie?”

Arhim. Zaharia: „Trebuie să ne smerim, ca să primim harul, iar harul ne mângâie și ne întărește. Știți că Dumnezeu i-a spus Sfântului Siluan „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!” Adică să te consideri vrednic de iad, dar să nu încetezi să te încrezi în Domnul.”

Întrebare: „Cum putem ierta din toată inima pe cel ce ne-a rănit?”

Arhim. Zaharia: „Poate că Dumnezeu îngăduie uneori aceste situații pentru a ne elibera de legături bolnăvicioase. Poate că astfel de ispite, în final, ne eliberează inima. Nu putem iubi fără o inimă liberă și iubim cu adevărat atunci când nu mai păcătuim.”

Actualizare

Întrebare: „Ce părere aveți despre fecundarea in vitro?”

Arhim. Zaharia: „E o întrebare prea grea pentru mine. Poate ar trebui adresată episcopilor sau poate nici episcopilor, ci Sinodului Bisericii. A trebuit odată să răspund cuiva ce trebuia să-și facă o operație de schimbare de sex. L-am întrebat pe părintele Sofronie ce să fac, iar el mi-a răspuns că nu e o problemă la care să pot răspunde eu, ci episcopul. Însă, după înțelegerea mea, iată ce cred: când Dumnezeu ne dă copii, să-i creștem cu orice sacrificiu, dacă Dumnezeu nu-i dă, atunci să sporim în facerea de bine. Totuși, există situații și situații. E dificil să te pronunți categoric. Poate are Înaltpreasfințitul Teofan un răspuns...”.

IPS Teofan: „Pentru dobândirea unui copil prin fertilizare în vitro sunt creați mai mulți embrioni, din care doar unul este păstrat. Judecați care este prețul dobândirii unei vieți. Nu trebuie pierdut din vedere că atunci când nu este cu putință dobândirea de fii trupești, mai rămâne posibilitatea adopției.”