Un alt lucru care m-a ajutat foarte mult a fost același răspuns, dat de părintele, la întrebarea: „Ce să fac eu pentru celălalt? Ce să fac eu pentru mama mea, pentru tatăl meu, pentru cei care suferă?”. Părintele, cu aceeași competență, îmi zice: „Rugăciune!”. 

Am luat-o de la capăt: „Doamne, miluiește pe mama! Doamne, miluiește-l pe tata! Doamne Iisuse Hristoase...”. Și s-au întâmplat, se întâmplau lucruri... De exemplu: atunci când le vorbeam și le explicam ce e bine, săreau la mine, mă contraziceau... dar când mă rugam, se schimbau lucrurile așa cum se potrivea celuilalt și nu așa cum credeam eu în capul meu că ar fi bine...

(Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 19)