Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începutul rugăciunii sau, dacă deja am început-o, s-o întrerupem pentru puțin timp. Dacă și după aceasta mică pauză mintea noastră nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să ne impunem cu forța. Cu voie sau fără de voie, ea trebuie să se concentreze la rugăciune, desigur, la ce nivel este posibil. Ce fac unii, când copilul nu vrea să asculte? Îl apucă de păr și-l silesc să se supună.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 60)