Cea dintâi nevoinţă a omului

Cuvinte duhovnicești

Cea dintâi nevoinţă a omului

    • Cea dintâi nevoinţă a omului
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Omul, atât timp cât trăieşte, trebuie să se nevoiască. Iar cea dintâi nevoinţă este să se biruiască pe sine însuşi. Primul şi cel mai mare vrăjmaş al omului nu este diavolul. Nu, ci este omul însuşi cu sinea lui vicleană.

Omul, atât timp cât trăieşte, trebuie să se nevoiască. Iar cea dintâi nevoinţă este să se biruiască pe sine însuşi. Primul şi cel mai mare vrăjmaş al omului nu este diavolul. Nu, ci este omul însuşi cu sinea lui vicleană. Şi aceasta deoarece nu ascultă de cel care îl poate sfătui, ci face ceea ce îi spune gândul său. Şi deşi avem atâţia Sfinţi Părinţi cărora le putem urma, citindu-le scrierile, cu toate acestea egoismul nostru ne stăpâneşte de multe ori. Atunci când omul se biruieşte pe sine înaintea lui Dumnezeu, el este cel mai mare mucenic şi purtător de biruinţă.

(Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, p. 208)

Citește despre: