nevoință

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Născut în secolul al XV-lea, numit bun, mare și sfânt, pentru faptele sale de milostenie și pentru iscusința cu care a condus țara, Sfântul Ștefan este cunoscut pentru felul în care a apărat credința și pentru multitudinea de biserici și mănăstiri zidite, ultima fiind Mănăstirea Dobrovăț din județul Iași.

Sfântul Daniil Sihastrul – ctitor duhovnicesc al mănăstirilor zidite de Ştefan cel Mare

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dumnezeiesc lăcaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți ‒ drumul spre sfințenie

Duhovnic al Sfântului Daniil Sihastru, Sfântul Leontie s-a învrednicit de a primi schima mare, nevoindu-se neîncetat pentru iubirea Lui Dumnezeu.

Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni

Călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinței, în aceeași măsură urcă pe treptele sfințeniei

Fiecare dintre noi este cu putință să guste o parte din sfințenie, căci nevoința și calea spre desăvârșita sfințenie trec prin anumite grade și stadii. Calea care duce la sfințenie și la desăvârșirea în Hristos este pocăința, deoarece „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu”.

Prin ispite dobândim experiență duhovnicească

Ispită este și se numește orice împotrivire față de nevoința noastră pentru credință și evlavie – și de vreme ce ne silesc spre supunerea noastră lui Dumnezeu, ele se împart în mai multe feluri, după părerea Sfinților Părinți.

Sfântul Daniil Sihastrul – timp de un deceniu, egumenul Mănăstirii Voroneţ

Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de Mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul, şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În această zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț ‒ drumul spre sfințenie

Povățuitor al ucenicilor, sihaștrilor și pustnicilor, Sfântul Ghelasie era un mare făcător de minuni, tămăduindu-i pe cei bolnavi și stăpâniți de duhuri rele.

Cuviosul Avxentie Sihastrul – binecuvântat cu darul lacrimilor, înaintevederii şi rugăciunii inimii

Acest cuvios sihastru român ajunsese cu nevoinţa la măsura părinţilor de demult, ostenindu-se toată viaţă în privegheri de toată noaptea, în foame şi sete, în frig şi cumplite ispite de la diavoli. Însă mâna Domnului îl acoperea şi darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui.

Cea mai mare nevoință într-o căsnicie este să păstrezi familia în ciuda tuturor încercărilor

„Prin răbdare ajungi să iubeşti”. Una dintre nevoinţele cele mai mari într-o căsnicie este aceea de a păstra familia în pofida tuturor încercărilor.

Pagini