nevoință

Cum se ruga Sfântul Iov de la Poceaev pentru lumea întreagă

Adesea, retrăgându-se în această peșteră, câteodată și câte trei zile, iar alteori timp de o săptămână întreagă, se nevoia în rugăciune și post, cu mulțime de lacrimi de umilință ce se nășteau din inima lui curată, rugându-se mai cu seamă pentru vremuri de pace și pentru mântuirea lumii.

Sfântul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, numit şi „Basarabov”

În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

Nevoințele duhovnicești ale Sfântului Dimitrie Basarabov

Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, și „luându-și crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Fericiți cei smeriți!

Căci Hristos S-a smerit. Și se smerește continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; își vede de mersul vieții lui mai departe.

Se poate trăi duhovniceşte și în familie

Am la spovedanie o familie din Tesalonic. Au atâta râvnă pentru cele duhovniceşti, încât m-am minunat de ei. Casa lor seamănă cu o mănăstire. Dumnezeu nu este părtinitor, ci dăruieşte harul Său tuturor. Dar este foarte greu pentru cel ce trăieşte în mijlocul lumii să ajungă la măsuri mari.

Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, întemeietorul Mănăstirii Secu

Cuviosul Zosima şi-a vândut toate averile sale ce le avea şi a întemeiat pe valea Secului primul schit numit „Schitul lui Zosima”, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. În acest schit a primit îngerescul chip al schimniciei şi fericitul ctitor Zosin, primind numele de Zosima. Mai târziu, hirotonindu-se, a ajuns cel dintâi egumen al acestei smerite sihăstrii.

Nu putem ajunge în Rai fără osteneli și întristări

Din Pateric aflăm că vechii asceți, când pentru o perioadă nu aveau nicio greutate sau nicio ispită, ziceau, cu neliniște, că „i-a uitat Dumnezeu” și se simțeau în siguranță numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

Sfântul Visarion Mărturisitorul, mare luptător şi apostol al unităţii ortodoxe

La 26 aprilie, 1744, în drum spre Sibiu, este arestat de armata austriacă şi dus sub pază la Viena, unde este judecat şi aruncat în cumplita temniţă de la Kufstein, din porunca împărătesei Maria Tereza. Aici a suferit grele torturi pentru mărturisirea dreptei credinţe. După aproape un an de chinuri şi de legături în lanţuri, îşi dă sfântul său suflet în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiind numărat în ceata cuvioşilor părinţi şi apărători ai Ortodoxiei, alături de ceilalţi sfinţi martiri şi mărturisitori din Transilvania.

În cele din urmă, urmează-I lui Hristos!

Trudește neîncetat asupra sufletului tău, ca și cum ai face-o asupra țarinii tale celei mai roditoare – care, tocmai pentru că este cea mai rodnică, e și cel mai ușor acoperită de buruiană.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – un mare duhovnic al monahismului românesc

Fiind foarte iubitor de singurătate şi de linişte, între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desăvârşit, avându-şi chilia aproape de peştera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se îndeletnicea numai cu rugăciunea, cu postul şi cu spovedania zilnică a călugărilor şi mirenilor, ajungând cel mai renumit şi căutat duhovnic din toate colţurile ţării.

Pagini