nevoință
 

Monahul Silvestru, cel care a trăit și a murit în fața icoanei Maicii Domnului

‒ Cum te scoli noaptea la Utrenie, Părinte Silvestru, dacă nu auzi clopotul? ‒ Are Maica Domnului milă de mine, păcătosul. Când mă culc, zic: Maica Domnului, scoală-mă la sfânta rugăciune! Iar la miezul nopții, când toacă de Utrenie, cineva mă atinge puțin și îndată mă scol.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și viaţa sa plină de înfrânări

În vara anului 1817, Sfântul Calinic n-a mâncat pâine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, după apusul soarelui, mânca câte o felie de pepene şi fructe crude, ca să-şi potolească slăbiciunea firii şi să nu calce porunca stareţului.

Coborârea minţii în inimă

Coborârea minţii în inimă este, de fapt, o împreunare a minţii cu inima, pecetluită de lacrimi de smerenie şi de o dulce simţire a iubirii dumnezeieşti. Coborârea minţii în inimă ‒ adică întoarcerea energiei spre esenţă ‒ constituie vindecarea minţii.

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul, primul egumen al Mănăstirii Neamţ

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. El a întemeiat în ţinutul Neamţ cea dintâi mănăstire şi prima vatră isihastă, ai cărei ucenici s-au răspândit apoi de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni.

Cuviosul Sila Ieroschimonahul, mare ctitor al Sihăstriei Putnei

Răposând egumenul Dosoftei în anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales părinte duhovnicesc al Sihăstriei Putnei. El a înnoit în întregime acest schit, zidind din piatră o biserică nouă, în locul bisericuţei de lemn, precum și chilii, trapeză, pivniţe, cişmea de apă, livadă de meri şi zid de jur-împrejur. De asemenea, a împodobit biserica cu catapeteasmă, cu icoane şi cu toate „podoabele şi trebuinţele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu”.

Peştera Cuviosului Cosma de la Zografu, Athos

Cuviosul, după această descoperire dumnezeiască, a plecat de la mănăstire şi s-a nevoit în această peşteră.

Felurile pocăinței omului și puterea ei de a-L face pe Dumnezeu să-Și revoce hotărârile

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup. „Și a văzut Dumnezeu faptele lor că s-au întors” (nu formal, ci esențial) „din căile lor cele rele și I-a părut rău lui Dumnezeu de prezicerile cele rele pe care a zis că le va face lor și nu le-a împlinit” – aflăm aici că se aplică acel profetic: „mila biruiește judecata” (adică mila lui Dumnezeu covârșește hotărârea Lui pedepsitoare).

„Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli care încasează palme fără folos”

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui. Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli, care încasează palme fără folos, naivi, superficiali, fără profunzime, proști, ciudați și distrați. Dacă sunt astfel, nu sunt adevărați creștini. Nevoitorul creștin este plin de nădejde, bucuros, sincer, cinstit, natural și smerit.

Sfântul Eustatie de la Probota - învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni

Auzind de petrecerea monahilor din chinovia Probotei şi mai ales de nevoinţa Cuviosului Inochentie, a lăsat toate şi i s-a făcut ucenic. Şi era desăvârşit următor al faptelor lui, ostenindu-se mulţi ani într-o chilie pustnicească din codrii seculari ai mănăstirii. 

Schitul athonit „Sfânta Ana”

Aflat pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, Schitul „Sfânta Ana” nu este numai cel mai mare, ci totodată şi cel mai vechi schit din Sfântul Munte. Aşezământul este renumit atât pentru frumuseţea locului, cât şi pentru aşezarea chiliilor, care sunt ca nişte cuiburi de păsări agăţate pe panta Muntelui.

Pagini