nevoință

Primii doi pași spre mântuire

Modul cel mai ușor ca să ne mântuim este prin dragoste și smerenie. De aceea să începem cu dragostea și smerenia, și după aceea vom înainta și cu celelalte.

Ţelul nevoinței noaste este să ne simțim în legătură cu Dumnezeu

Sarcina noastră este să fim cu luare aminte la noi înşine şi să nu lăsăm pe nimeni să ne răpească mintea în alte sfere.

Părintele Irinarh Roset din Muntele Tabor și previziunile făcute cu darul înainte-vederii

„Fiule, minunile le-a făcut Dumnezeu nu pentru mine, că eu sunt om păcătos, ci pentru acest loc sfânt al Său, ca să astupe gurile păgânilor şi să-i înfricoşeze să nu ne supere, ci să ne lase în pace să lucrăm în via Lui.”

Duhovnicii au harul care vindecă rănile sufletești

„Apa nu se poate ridica singură mai presus de nivelul izvorului său, omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate să povăţuiască pe înalta scară a vieţii creştine pe altcineva, dacă nu s-a urcat el însuşi mai întâi pe treptele perfecţiunii duhovniceşti.”

Cuviosul Iosif de la Bisericani – cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor şi întemeietorul mănăstirii cu acelaşi nume

Văzând că se înmulţesc ucenicii lui pe munte, Cuviosul Iosif a înălţat o mică biserică de lemn cu hramul Buna Vestire, a făcut chilii de jur-împrejur şi a adunat aici o parte dintre călugări. Schitul acesta s-a numit multă vreme „Schitul lui Iosif” şi era una dintre cele mai vestite sihăstrii din Moldova. Mai târziu, Schitul lui Iosif s-a numit de către credincioşi Schitul Bisericani, adică „al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau neîncetat cu post şi lacrimi, şi mulţi se vindecau de boli cu binecuvântarea cuviosului.

Peştera Cuviosului Cosma de la Zografu, Athos

În partea de nord-vest a Sfintei Mănăstiri Zografu, la jumătate de oră de mers, pe partea dreaptă a cărării care duce spre Mănăstirea Hilandar, pe marginea unei stânci, se află peștera în care, după tradiție, s-a nevoit și a trecut la cele veșnice Cuviosul Cosma de la Zografu.
12 fotografii

(Foto) Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci”, Poiana lui Ioan – testamentul spiritual al Părintelui Paisie Olaru

Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” – Poiana lui Ioan se află la 26 de kilometri de Tg. Neamț, în munții Neamțului.  Schitul, nou construit, este așezat într-o depresiune subcarpatică largă, cu multe poieni și foarte prielnică vieții pustnicești. Înainte de ridicarea schitului, aici s-au nevoit din cele mai vechi timpuri numeroși călugări iubitori de liniște. Unul din cei mai vestiți sihaștri cunoscuți ce s-a nevoit pe această vale a fost ieroschimonahul Ioan cu metania din Mănăstirea Neamț. De la el, sau poate de la alt sihastru necunoscut, valea aceasta s-a numit „Valea Sihastrului”, iar locul unde s-a nevoit pentru dragostea lui Hristos se numește până astăzi în topografia ținutului Neamț „Poiana lui Ioan”. Deși ridicarea schitul „Înălțarea Sfintei Cruci” a fost finalizată în anul 2009, începuturile sale sunt strâns legate de istoria Mănăstirii Sihăstria și a oamenilor sfinți care au trăit aici. Părintele Paisie Olaru a dorit să fie ridicat un schit pe aceste locuri. Dorința părintelui a rămas ca un testament spiritual pentru urmași.

Cuviosul Ioasaf Apostoliu – o viață de 119 ani, din care peste 70 de ani de călugărie și duhovnicie

Era întru toate măsurat şi cu dreaptă socoteală. Nici cu totul aspru, nici uşor iertător; nici ţinând mânia asupra cuiva, nici prea blând cu fiecare; nici multe grăind, nici în zadar vorbind. Ci vorbea puţin, pe înţeles şi potrivit cu rana fiecăruia. Iar cuvintele sale părinteşti, ca nişte săgeţi duhovniceşti alinau durerea, potoleau ispita, izgoneau patima şi răneau inima cu dragostea lui Hristos, căci era întărit de darul Duhului Sfânt.

Felurile pocăinței omului și puterea ei de a-L face pe Dumnezeu să-Și revoce hotărârile

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe a readus rânduiala în slujbele Bisericii

A hirotonit trei preoţi şi trei diaconi şi a rânduit să se facă zilnic Sfânta Liturghie şi cele şapte Laude. Pravila şi canoanele bisericii le-a aşezat întocmai după tipicul Sfântului Sava şi potrivite cu obiceiul pământului, că mai înainte de dânsul nu erau statornicite nici într-o parte a ţării, „ci urma care cum vrea”.

Pagini