nevoință

Lupta trebuie dusă neîntrerupt și cu vitejie

Ca să poți fi mânat la război cu curaj, trebuie să știi că acestui război nu-i scapă niciun om nici în viață, nici în moarte și că cel ce nu și-a învins patimile și inamicii lui, n-ajunge la biruința finală, ci cade rob lor și moare.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

De ce S-a înălţat Domnul Iisus Hristos la Cer?

S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoinţele tainice și vădite pentru credinţă ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări şi a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinţei.

Protosinghelul Vichentie Mălău – stareţul nevoitor, mereu senin și milostiv

De vedea vreun părinte sau frate trist şi abătut, îndată îl întreba cu blândeţe: „De ce eşti supărat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?”. Apoi lăsa slujba, chema pe frate la chilia lui şi îi dădea un cuvânt de mângâiere, o carte bună, bani pentru haine, ceva de mâncare sau din darurile aduse de la biserică, apoi îl libera cu pace. Însă vin nu dădea nimănui la chilie, ca să nu-l ducă în ispită.

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Schitul „Sfânta Ana” – Athos

Aflat pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, Schitul „Sfânta Ana” nu este numai cel mai mare, ci totodată şi cel mai vechi schit din Sfântul Munte. Aşezământul este renumit atât pentru frumuseţea locului, cât şi pentru aşezarea chiliilor, care sunt ca nişte cuiburi de păsări agăţate pe panta Muntelui.

Protosinghelul Emilian Olaru şi nevoința rugăciunii neîncetate

Nevoinţa sa pe care o săvârşea în taină era îndeosebi neîncetata rugăciune, la care adăuga desăvârşita ascultare, blândeţea, milostenia, neosândirea, bunătatea, tăcerea şi râvna sa mare pentru sfintele slujbe.

Nevoinţele credincioşilor sunt poruncile

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor şi grăiesc: „Voim să facem poruncile şi nu putem, de păcat cu stăpânire ţinuţi fiind”.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Peştera Cuviosului Gherasim din Kefalonia

Sfântul Gherasim a vieţuit întru aspre nevoinţe la Muntele Athos într-o peşteră de la Schitul Sfânta Ana.

Pagini