Cel ce însetezi după linişte, pace şi fericire, vino la Domnul! El şi numai El este viaţa, pacea şi liniştea. El îţi va risipi din inimă toate neliniştile, renăscând în ea alte griji şi alte căutări, nepământeşti; El îţi va stinge arsura necazurilor pământeşti şi va topi orice chemare a mângâierilor lumii. El ţi Se va oferi să-L guşti – pe El, Cel bun şi Mângâietor – şi astfel te va face să uiţi gustul pentru orice altceva. Căci El este plinătatea oricărei mângâieri. Dar iată ce este minunat: prin şirul de întâmplări de până la mormânt – dintre care, unele ne pot sminti -  El îi arată inimii nesfârşita fericire de dincolo de mormânt, îi dă să o preguste de pe acum şi să şi-o însuşească, nădăjduind la viitor, pentru ca inima să se împlinească de sentimentul fericirii, netulburate şi necontenite.

Aşadar, mergeţi la Domnul, Care ne cheamă şi ne făgăduieşte că ne va potoli orice însetare.

Astăzi auziţi multe voci care îi cheamă la ele pe cei însetaţi; să nu le daţi ascultare! Falşii înţelepţi spun: lăsaţi Revelaţia şi veniţi la noi, noi vă vom arăta lumina adevărului în raţiune. Nu vă duceţi la ei, că vă înşală! Nu este adevăr în ei, ci minciună. Umaniştii spun: veniţi la noi, noi vom dezlega toate legăturile şi vom elibera natura umană. Nu vă duceţi la ei, că vă înşală! Nu este libertate acolo, ci o simplă înlocuire a legăturilor, cu altele mai grele. Senzualiştii spun: veniţi la noi, vă vom descoperi tot felul de plăceri şi vă vom îndulci viaţa. Nu mergeţi la ei, că vă înşală! Ei nu au plăceri, ci doar o uitare de o clipă, care apoi se întoarce în cea mai neagră tristeţe.

Nu vă duceţi dar nicăieri, ci petreceţi de-a pururi cu Domnul. Numai El vă va sătura întotdeauna cu apa după care cel ce o bea nu va mai înseta în veci.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, 2011, pp. 230-231)