Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând

Ne pleacă înspre Ceruri visătorii,

Lăsând în urmă cugetul flămând

După atâția pași printre memorii.

Ne vor lipsi, iar acest vers plăpând

Al gloriei își plânge autorii,

Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând

Îngemănați cu dorul și cu zorii.

Rămân în urmă doar frânturi de gând,

Zadarnic se ivesc colindătorii,

Prieteni dragi, în taină, rând pe rând,

S-au ridicat spre înălțimi, cu norii,

Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând...

(Rondel dedicat lui Ovidiu Cameliu Petrescu, 11 februarie 1953 - 28 noiembrie 2021)