Pomenește-i, Doamne, cu milă,
Pe robii Tăi cei strămutați;
Ce și-au purtat crucea cu trudă,
Și, poate, s-au dus, nemângâiați!

Deschide-le ușa cerească,
Și scrie-le numele cu har;
Ca stelele peste zarea fiască,
Să strălucească pe bolta Sfântului Altar!

Și nouă, celor ce plângem tăcuți,
Dă-ne nădejde și pace curată;
Că știm că-n Hristos, cei adormiți,
Sunt vii în lumină, dar morți, niciodată!

Fă-le veșnică pomenire, Doamne,
Celor adormiți întru credință;
În Împărăția Ta, cu liniște și pace,
Așteptând Învierea, cu somn și mântuință!