Chip de ceară (pentru pruncii bolnavi de cancer)
În chipul lor de ceară ascund o frumusețe aparte, tainică, plină de blândețe cerească. Sunt ei, îngerii tăcuți, oaspeți ai lumii acesteia, pasageri prin secția de oncologie. Și cu rugăciunea lor pământul încă mai respiră, și cu zâmbetul lor încă mai sunt întărite sufletele nemulțumite.
Dă-le Doamne o fărâmă
Din inima mea plăpândă,
Din durerea ce-i dărâmă
Fă-le visarea mai blândă.
Se topesc, Stăpâne Doamne,
Sub chipul lor bălai de prunci,
Când în palmele de mame
Se-adâncesc lacrimi adânci.
Cine-și sterge iar canonul?
Cine-și cere iertăciuni?
De i-e dat să-și vadă chinul
Prin aceste-amărăciuni?
Iartă-ne, iară și iară,
Pe noi cei nemulțumiți,
Că ne minună-n sfială
Zâmbetul lor de pătimiți.
(Preot Robert Nicolae)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
