Poezii

Chip de ceară (pentru pruncii bolnavi de cancer)

În chipul lor de ceară ascund o frumusețe aparte, tainică, plină de blândețe cerească. Sunt ei, îngerii tăcuți, oaspeți ai lumii acesteia, pasageri prin secția de oncologie. Și cu rugăciunea lor pământul încă mai respiră, și cu zâmbetul lor încă mai sunt întărite sufletele nemulțumite.

Dă-le Doamne o fărâmă

Din inima mea plăpândă,

Din durerea ce-i dărâmă

Fă-le visarea mai blândă.

Se topesc, Stăpâne Doamne,

Sub chipul lor bălai de prunci,

Când în palmele de mame

Se-adâncesc lacrimi adânci.

Cine-și sterge iar canonul?

Cine-și cere iertăciuni?

De i-e dat să-și vadă chinul

Prin aceste-amărăciuni?