Copilul meu, în glasul tău îți ascult inima gingașă,

cuvintele rostite de tine îmi sunt vocabularul laudei.

Copilul meu, nu pot exprima bucuria decât în cuvintele tale,

Oare în îmbrățișarea vieții, cum e mai frumos și mai muzical să zici:

Ia-mă în brațe?! sau amuzant, cum rostești tu, Ia-mă, în „miamse”?!

Oare numele meu nu e mai cald și mai demn în gingășia pronunției tale?!

Copilul meu, somnul tău mi-așterne cerul înstelat peste neliniștea zilei.

Hăinuțele tale mi s-ar fi potrivit cel mai bine la întâlnirea de mâine dar, uite, am crescut puțin mai mare decât tine.

Copilul meu, în jocul tău îmi văd copilăria nejucată,

Copilul meu, în lingurița ta am deja vu-ul madelainei dintr-o amintire cu gust dulce,

Copilul meu, mi-e poftă de mânuțele tale pline de desert aromat,

Copilul meu, prin ochii tăi văd cum se joacă oamenii mari de-a copiii,

Copilul meu, doar prin urechile tale aud buburuzele cum mă roagă să te las la joacă cu ele,

Copilul meu, în obrăjiorii plini de vișine și cireșe negre văd viața în cel mai natural fond de ten,

Copilul meu, de ziua ta, urează-mi și mie ca la anu’ să împlinesc cu un an mai puțin, apoi cu cinci, cu zece, până când, de ziua mea, voi ajunge la vârsta ta,

Vreau să mă dăruiesc ție, în jocul și vârsta mea de odinioară,

Copilul meu, datorită ție m-am dat pe tobogane și am scăpat de răul de înălțime,

Copilul meu, datorită ție merg cu trotineta,

Copilul meu, datorită ție îmbrac din nou păpușile,

Copilul meu, datorită ție sunt mama ta pentru o viață și copilul tău de fiecare zi!