Sâmbătă, 21 martie 2015, în biserica Parohiei Negreşti 1, Protopopiatul Piatra Neamţ, am săvârşit slujba de înmormântare a doamnei preotese Irina Mălinici-Pruteanu. În cele ce urmează, vom încerca să evoc chipul luminos al doamnei, pe care l-am descoperit în urmă cu aproape 18 ani, la venirea mea în Parohia Negreşti. Preoteasa Irina provenea din familia unui renumit preot de pe aceste meleaguri, care a trăit la începutul secolului XX-lea, pe numele său Dimitrie Calapăr, care, împreună cu soţia sa, prezbitera Glicheria, au avut optsprezece copii. Născută la data de 29 august 1926, Irina a fost cel de-al optsprezecelea copil în familia Calapăr. După studiile primare la Negreşti, a urmat cursurile Liceului Teoretic de fete „Calistrat Hogaş“ de la Piatra Neamţ, pentru a-şi face un rost în viaţă, ca majoritatea copiilor de preoţi din vremea aceea, care aveau, poate, mai uşor acces la studiu decât alţii.

Vitregiile vremii au făcut să se căsătorească imediat după terminarea liceului, în contextul frământărilor de după cel de-al Doilea Război Mondial, la data de 15 iulie 1945, cu tânărul teolog Scarlat Mălinici-Pruteanu.

La puţin timp după căsătorie, moare mama doamnei preotese, prezbitera Glicheria, iar părintele Dimitrie, tatăl doamnei preotese se pensionează, după aproape 50 de ani de slujire. În noul post vacant de la Parohia Negreşti a fost numit tânărul preot Scarlat Mălinici-Pruteanu.  

Înţelegând importanţa chemării sale, având şi exemplul din propria familie, s-a dedicat cu toată seriozitatea slujirii lui Dumnezeu, alături de soţul ei.  Cu dragoste şi jertfelnicie, a ştiut să trăiască această chemare, nu în umbra părintelui, ci în lumina slujirii, cu un suflet cald şi iubitor ce s-a revărsat cu prisosinţă şi asupra enoriaşilor. Dumnezeu a înzestrat-o cu simţul răspunderii pentru misiunea ei educativă, atât în intimitatea căminului, cât şi în afara acestuia. Prin educaţia aleasă dată celor trei copii,  Emilia, Scarlat şi Corneliu, i-a deprins cu traiul cumpătat, în limitele unei pilduitoare decenţe, în condiţii care, adeseori, erau potrivnice în special preoţilor şi familiile lor.

A fost aceea care a aprins în inimile copiilor râvna pentru idealurile nobile ale vieţii şi a reuşit. Puterea exemplului a fost covârşitoare. Nu poţi modela fără a fi tu însuţi un model. Generozitatea creşte generozitate, modestia naşte modestie, hărnicia învaţă hărnicie, bunătatea cultivă bunătate, demnitatea cere demnitate. Cei trei copii alături de soţiile lor i-au dăruit 4 nepoţi şi 2 strănepoţi.

În cei 52 de ani de căsnicie, a ştiut să apere, să înmulţească şi să propovăduiască valori creştine neveştejite. A considerat că dobândirea sfinţeniei nu este o cale de umplere a timpului, ci o cale a crucii asumate de bunăvoie. Prin ea s-a şi împlinit. Dragostea şi preocuparea permanentă faţă de familia mea, soţia şi cei cinci copii demonstrează afirmaţiile de mai sus.

A rămas văduvă în anul 1997, la data de 21 noiembrie, când părintele s-a mutat la Domnul.

Au urmat aproape 18 ani de văduvie, timp în care preocuparea pentru lectură duhovnicească,  pentru postire şi rugăciune nu au slăbit. Postea şi zilele de luni, se ruga aproape încontinuu, cartea de rugăciuni puţin îi cădea din mâini, iar şirul numelor la care se gândea şi le punea înaintea Domnului era considerabil, atât în ceea ce priveşte pe cei vii, cât şi pe cei adormiţi.  A fost chemată la Domnul în data de 18 martie 2015, la vârsta de 88 de ani, lucidă până în ultima clipă şi cu rugăciunea pe buze, după ce, cu puţine zile înaintea serbării duminicii Sfintei Cruci, s-a spovedit şi a fost împărtăşită cu preacuratele lui Hristos Taine.

Slujba de înmormântare a fost săvârşită de cei doi preoţi din localitatea Negreşti, pr. Vasile Solomon de la Parohia Negreşti 2 şi subsemnatul, de la Parohia Negreşti 1, sâmbătă 21 martie, în cimitirul bisericii cu hramul „Sfinţii Constantin şi Elena“. (pr. Leonte Lehaci)