„Chipul mamei” - Episod istoric din timpul iconoclasmului

Prezentare de carte

„Chipul mamei” - Episod istoric din timpul iconoclasmului

    • „Chipul mamei” - Episod istoric din timpul iconoclasmului
      „Chipul mamei” - Episod istoric din timpul iconoclasmului

      „Chipul mamei” - Episod istoric din timpul iconoclasmului

Lupta împotriva icoanelor a durat din anul 726 până la 842, cu mici întreruperi. Dreptcredincioşii au suferit multe persecuţii şi s-a vărsat mult sânge până se stabilească cultul sfintelor chipuri. Mulţi luptători devotaţi au ieşit la iveală în aceste timpuri grele, oameni sfinţi care ne uimesc prin curajul lor neţărmurit, între care amintim pe Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Nichifor Mărturisitorul, Teofan Mărturisitorul, Maxim Mărturisitorul, Emilian Mărturisitorul şi alţii care au fost trecuţi în rândul sfinţilor.

La Editura Doxologia a apărut în Colecţia "Tezaur uitat" lucrarea „Chipul mamei”. Episod istoric din timpul iconoclasmului, autor Otto Von Scaching, în traducerea Arhiereului Anthim Petrescu Botoşăneanul.  Ediţia este îngrijită de Mănăstirea Agapia.

Urme de icoane şi alte embleme sfinte găsim încă din cele mai îndepărtate timpuri ale creştinismului, mai ales prin catacombe. Potrivit învăţăturii Bisericii şi Sfintei Tradiţii necredincioşii, închinându-se Sfintelor Moaşte nu adoră sau nu venerează însuşi obiectul material, ci fiinţele pe care le reprezintă acele icoane, adică Sfânta Treime, Mântuitorul Hristos, Sfânta Fecioară şi toţi sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu. Privind aceste chipuri sfinte ne aducem aminte de fiinţele pe care reprezintă şi ne dau prilejul ca să ne rugăm cu căldură şi să ne ferim de fapte rele. În istorisirea prezentată în carte se cuprinde un episod din timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul  şi se arată dragostea cea mare a unor persoane credincioase pentru sfintele icoane.

După ce Biserica, timp de peste trei veacuri, fusese supusă la cele mai crâncene persecuţii din partea păgânilor, după ce fusese atacată cu furie de păgâni şi evrei cu armele intelectuale, după ce, în sfârşit, timp de alte trei veacuri şi jumătate ea se dezvoltase şi progresase în chip uimitor, prin râvna şi munca fără preget a slujitorilor ei, închizând gurile ereticilor, iată că a apărut pe la începutul secolului al VIII-lea un nor negru care a întunecat  cerul luminos al acestei biserici timp de peste un veac Acest nor întunecos a fost iconoclasmul sau lupta împotriva icoanelor, şi el a fost chiar provocat de împăraţii bizantini.

Cultul icoanelor a fost stabilit încă de la început  în Biserică şi credincioşii l-au practicat netulburaţi de nimeni, atât în locuinţele lor particulare, cât şi în biserici. Urme de icoane şi alte embleme sfinte găsim  încă din cele mai îndepărtate timpuri ale creştinismului, mai ales în catacombe.

Aflăm din carte că s-au găsit însă unii oameni rătăciţi în socotinţele lor, care au considerat această veneraţie a icoanelor drept idolatrie. Cel dintâi care a dat semnul luptei împotriva cultului icoanelor a fost împăratul bizantin Leon al III-a Isaurul. Om ridicat din popor, soldat aspru şi aproape incult, acest împărat nepricepând înalta filosofie creştină, nu se împăca cu acest cult al icoanelor.. Punându-şi în gând să convertească evreii şi mahomedanii din imperiul său  şi considerând icoanele o piedică , a dat un edict  în anul 726, prin care porunci ca icoanele să fie ridicate. Ca astfel poporul să nu le poată săruta. Dar nu s-a oprit aici; în anul 730 a dat un edict şi mai aspru ca icoanele să fie scoase din biserici. Lupta contra icoanelor a devenit violentă . Toate chipurile sfinte  erau scoase de pretutindeni, batjocorite şi distruse. Apărătorii icoanelor erau persecutaţi şi exilaţi. mulţi dintre ei au suferit necazuri şi au murit în temniţă. Şi fiindcă călugării opuneau rezistenţa cea mai mare, împotriva acestora a început cea mai aprigă persecuţie  batjocorindu-i în toate chipurile. Unii au fost groaznic mutilaţi, tăindu-li-se nasul şi urechile, scoţându-li-se ochii sau retezându-li-se mâinile. Altora li s-au uns bărbile cu smoală şi li s-a dat foc. Unii au fost loviţi cu icoanele peste cap. mulţi călugări au fost scoşi din mănăstire şi căsătoriţi cu de-a sila. Multe mănăstiri au fost prefăcute în cazărmi şi grajduri. Tezaurele de pictură bisericească au fost distruse şi tablourile cele mai frumoase din biserici au fost înlocuite cu chipuri profane şi scene de vânătoare.

Lupta împotriva icoanelor a durat de la 726 până la 842 cu mici întreruperi. Drept credincioşii au suferit multe persecuţii şi s-a vărsat mult sânge până se stabilească cultul sfintelor chipuri. Mulţi luptători devotaţi au ieşit la iveală în aceste timpuri grele, oameni sfinţi care ne uimesc prin curajul lor neţărmurit, între care amintim pe Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Nichifor Mărturisitorul, Teofan Mărturisitorul, Maxim Mărturisitorul, Emilian Mărturisitorul şi alţii care au fost trecuţi în rândul sfinţilor. În aceste timpuri grele, monahii au dat dovadă de multă râvnă şi tărie a credinţei şi merită toată admiraţia noastră.

Cartea „Chipul mamei”, autor Otto von Schaching poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.