Credința în viața cea veșnică și în învierea cea de obște au fost realități trăite încă din primele zile ale religiei creștine. Prețuirea arătată sufletului se răsfrânge și asupra trupului. Sfânta Scriptură, dar mai ales Sfânta Tradiție ne demonstrează că membrii comunității creștine purtau o deosebită grijă și față de trupul celui adormit – Biserica rânduind rugăciuni și slujbe săvârșite la morminte, întru nădejdea vieții veșnice. Așa au apărut cimitirele creștine, ca spații de sfințenie. Prezența acestora este amintită în scrierile creștine, începând cu secolul al II-lea.

Un astfel de cimitir istoric a fost transformat în groapă de gunoi în satul Dalga, din regiunea Egiptul de Sus. Conform jurnalistului Raymond Ibrahim, preotul Ayoub Yousef, parohul bisericii Sfântul Gheorghe, a semnalat problema autorităților, fără mari rezultate. Deși comunitatea creștină este numeroasă în satul amintit, autoritățile au comunicat faptul că terenul este în proprietatea statului egiptean, deci voința comunității va hotărî soarta cimitirului creștin.