În Catedrala Arhiepiscopală din Roman a fost oficiată joi, 4 noiembrie 2021, slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Arhiepiscop Eftimie, la împlinirea a şapte ani de la trecerea la cele veşnice. Slujba a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de ierarhi din care au mai făcut parte: IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, PS Ignatie, Episcopul Hușilor, PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, şi PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Programul liturgic a început cu Sfânta Liturghie oficiată de către PS Timotei Prahoveanul, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a a reliefat câteva dintre darurile pe care le-a avut venerabilul Arhiepiscop Eftimie.

„A făcut parte dintr-o generație minunată”

Potrivit site-ului Eparhiei Romanului şi Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a vorbit despre virtuțile generației din care a făcut parte Părintele Arhiepiscop Eftimie, despre bunătatea sa proverbială și despre suferințele Bisericii din acele timpuri: „Acum șapte ani, din mila lui Dumnezeu, după o viață frumoasă și mult ostenitoare, robul lui Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Eftimie a pășit în veșnicia, slava și măreția Împărăției Preasfintei Treimi. Înaltpreasfinţia Sa a făcut parte dintr-o generație minunată, generația părinților Teoctist Patriarhul, Gherasim Arhiepiscopul, Pimen Arhiepiscopul, (n.r. s.a.). O generație născută și educată în prima parte a veacului trecut, crescută duhovnicește în sfinte mănăstiri în perioada interbelică. Apoi, în perioada cea grea a regimului de după război, a dus crucea misiunii Bisericii în context ostil, cu foarte multe greutăți, încercări și obstacole. Această generație avea înrădăcinată în ființa ei duhul Sfinților Părinți și, de asemenea, o anumită încredințare în lumina lui Dumnezeu. Adesea vorbeau între ei spunându-și unul altuia că lumea nu începe cu ei și nu se încheie cu ei. Aveau conștiința că sunt doar o verigă din lanțul cel mare, minunat și tainic al istoriei, lucru și stare sufletească ce le-a oferit o anumită negrabă, o liniște și încredințare în lumina lui Dumnezeu. Înaltpreasfinţia Sa face parte dintr-o generație de arhierei care a lăsat în urmă acest sentiment al bunătății. A plecat la ceruri, iar de acolo, din înălțime, privește spre eparhia sa, se bucură de faptul că viața misionară, duhovnicească și edilitară continuă sub oblăduirea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, se bucură și văzându-vă pe dumneavoastră și pe noi în această catedrală, nu departe de mormântul unde odihnește întru așteptarea învierii”.

„Înaltpreasfințitul Eftimie a știut să răscumpere timpul”

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre recunoștința pe care fiii și fiicele eparhiei o poartă pentru Ierarhul comemorat, dar și despre virtuțile care au constituit în timp chipul său duhovnicesc, devenit model pentru creștinii de astăzi, în contextul greutăților și încercărilor de orice fel: „Eftimie Arhiepiscopul a fost cel care a întărit pe fiecare cu chipul său iconic care totdeauna era zâmbitor, dar care purta și greutatea datoriei pe care o avea fiind foarte conștient față de ierarhii Sfântului Sinod, față de preoți, de călugări și călugărițe și față de bine credincioșii creștini ai acestei eparhii. Înaltpreasfințitul Eftimie a știut să răscumpere timpul, adică să transfigureze vremea căci zilele rele au fost, sunt și vor fi. El a fost un model care dădea nădejde și încredere indiferent de circumstanțele timpului care se derula”. Soborul slujitorilor a ajuns apoi la mormântul Arhiepiscopului Eftimie, unde s-a oficiat un Trisaghion.