Cine crede în Dumnezeu Creatorul?
Un nou sondaj Gallup a măsurat credinţa în Dumnezeu şi în originile fiinţei umane printre americani, ne infromează http://www.huffingtonpost.com.
Prestigiul unui asemenea institut şi corectitudinea cu care efectuează analize sociologice îl recomandă. Sondajul a fost realizat pe 1012 adulţi din 50 de state americane.
O întrebare cu trei variante de răspuns a fost pusă tuturor acestor oameni: Care dintre următoarele răspunsuri este mai aproape de viziunea ta despre originea şi dezvoltarea fiinţelor umane?
a. Fiinţele umane s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani din forme mai puţin avansate de viaţă, însă Dumnezeu a călăuzit acest process
b. Fiinţele umane s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani din forme mai puţin avansate de viaţă, iar Dumnezeu nu a avut niciun rol în acest process
c. Dumnezeu a creat fiinţele umane în forma de acum, cu nu mai mult de 10 000 de ani înainte.
Cele trei categorii de răspunsuri se integrează în trei viziuni mai largi: a. evoluţie teistă, b. evoluţionism, c. creaţionism.
Rezultatele sondajului au fost uimitoare: 46% dintre americani cred în creaţionism, 32% în evoluţie teistă şi 15% în evoluţionism pur. De fapt numărul de americani care cred în creaţionism a crescut cu 2 % în ultimii 30 de ani. Asta înseamnă că 78% dintre oameni cred că Dumnezeu a creat lumea într-un fel sau altul.
Dintre oamenii care merg la biserică, 90% cred în intervenţia lui Dumnezeu în creaţie şi istorie şi doar 3% în evoluţionism.
Acest lucru arată că evoluţia ştiinţei şi tehnologiei în ultimele decenii nu a zdruncinat nicidecum credinţa oamenilor în Dumnezeu, ci i-a convins că cercetările exhaustive şi culmile ştiinţei nu pot nicidecum ajunge la creaţie şi la întrebările fundamentale ale fiinţei umane: ce este viaţa, ce este timpul, ce este spaţiul etc.
Credinţa în Dumnezeu este tocmai acel vector ceresc de înţelegere a minunilor creaţiei, iar ştiinţa adevărată, dacă e sinceră, îşi recunoaşte limitele intrinseci şi înţelege prezenţa Tainei personale a creaţiei: lucrarea lui Dumnezeu cel personal în cosmos şi în istorie.
Evoluţia cercetărilor genetice, aprofundarea chimică şi fizică a creaţiei, cartografierea atentă a universului, analiza microscopică a vietăţilor, toate acestea nu au reuşit decât să întărească în oameni credinţa într-un Creator infinit şi iubitor, priveghetor de suflete şi întemeietor de veşnicie.
