Așadar, de la bun început trebuie să reținem că o prietenie nu se alimentează atât din virtuțile și bunătatea celui pe care ni-l dorim prieten, cât din lucrarea noastră lăuntrică. Niciodată prietenia nu se strică începând de la cel mai virtuos, ci de la cel mai slab, pentru că acesta găsește tot felul de pricini, de nemulțumiri și provoacă ruptura prin însuși zbuciumul minții sale chinuite de patimi. Omul virtuos rabdă să convețuiască și să facă ascultare de cei mai răzvrătiți și mai nesuferiți oameni.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, p. 118)