Codexul Aleppo este una din cele mai importante cărţi de pe pământ. Pentru a pregăti acest codex, oamenii au tăiat animale, le-au scos pielea şi au pregătit-o anume, iar apoi un scrib, Shlomo Ben-Buya'a, din oraşul Tiberias de lângă Marea Galileii, a folosit cerneală din rugină, pentru a scrie cele mai mult de 300 000 de cuvinte, unul după altul. A terminat să scrie în 930 A.D, după ani de muncă, reprezentând condensarea finală a istoriilor biblice.

Codexul a încoronat secole de cercetare şi era menit să fie versiunea perfectă a celor 24 de cărţi care au compus Biblia veche, într-un singur manuscris.

O carte electronic există într-un număr infinit de copii şi nu există original. Codexul Aleppo a existat doar în manuscrisul original de 500 de pagini. Nu a existat nicio copie. În 1099a fost ţinut în Sinagoga din Ierusalim, când a venit Cruciada I, condusă de Ducele Godfrey of Bouillon şi de Raymond, Conte de Toulouse. Cruciaţii au cucerit oraşul şi l-au prădat, au masacrat toţi locuitorii lui şi au confiscat totul. După căderea Ierusalimului, comunitatea iudaică din Fustat, de lângă Cairo, a strâns bani şi a trimis 123 dinari şi emisari pentru a găsi manuscrisele Torei.

În 1947, codexul a fost găsit în Marea Sinagogă din Alep, Siria, unde a stat 600 de ani. Pentru iudeii din Alep era mai mult un talisman decât o resursă academică imensă. Tradiţiile vechi spuneau că dacă vor pierde acest manuscris, comunitatea va fi distrusă.

În acelaşi an, după ce Naţiunile Unite au votat să împartă Palestina în două state, uul evreiesc şi unul arab, o mulţime înfuriată a năvălit în Alep, a ars case, magazine şi sinagoga în care se afla Codexul, care a dispărut. Mai târziu a apărut, însă s-a arătat că o carte fără copii dacă e pierdută, s-ar putea pierde toată cunoaşterea revelată din ea.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.huffingtonpost.com/religion/