După slujba de Te Deum, ținută în biserica Mănăstirii Putna, invitații s-au deplasat către Sala de conferințe a Centrului Cultural „Mitropolit Iacov Putneanul”, locul unde s-au desfășurat lucrările simpozionului. În cuvântul de întâmpinare rostit, arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a subliniat durabilitatea întâlnirilor în cadrul Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”, Colocviul fiind la a XXVII-a ediție, și importanța simbolică a momentului întâlnirii din acest an când se împlinesc trei decenii de la canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare. Au urmat comunicările din cadrul primei sesiuni.

Domnii Florin Marinescu și Nikolaos Mertzimekis, în comunicarea Daruri ale domnului Moldovei Ștefan cel Mare și ale domnului muntean Radu către unele mănăstiri din nordul Greciei, au adus în atenția participanților un disc liturgic dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii Grigoriu din Muntele Athos, ajuns la Mănăstirea Sf. Dionisie de Olimp, precum și un disc liturgic oferit de Radu cel Mare, domnul Țării Românești, la Mănăstirea Dvora, în memoria unui mitropolit decedat, Matei.

Domnul Arcadie Bodale, vorbind despre Ștefan cel Mare și Petru Hronoda. Cum trebuie interpretate informațiile din cronicile moldovenești cu privire la bătălia de la Șcheia (6 martie 1486), a făcut o reevaluare a momentului dramatic de la Șcheia, când Ștefan cel Mare aproape și-a pierdut viața, considerând că domnul Moldovei a purtat o armură obișnuită, fără însemnele puterii, care a făcut să nu poată fi identificat de dușmani. De asemenea, a considerat că bătălia de la Șcheia, prin deznodământul ei, nu poate fi catalogată drept o reală înfrângere între bătăliile lui Ștefan cel Mare.

Apoi, doamna Maria Magdalena Székely, în comunicarea intitulată Informații noi despre campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497), a analizat elemente noi legate de artileria de care dispunea armata polonă, corelându-le cu un inventar al armatei polone din 1509, concluzionând că suveranul polon ajungea la Cetatea Sucevei în 24 septembrie 1497 cu aproape 200 de tunuri și piese de artilerie.

La rândul lui, domnul Ștefan S. Gorovei a prezentat Începutul anului în Moldova lui Ștefan cel Mare și Tetraevanghelele lui Teodor Mărișescul, clarificând chestiunea cronologiei adoptată în Moldova până la domnia lui Ion Vodă cel Cumplit (1572–1574), anul în Moldova după era bizantină, de la facerea lumii, începând la 1 ianuarie, iar nu la 1 septembrie ca în Țara Românească, fapt pus în corelație cu datarea a trei Tetraevanghele atribuite lui Teodor Mărișescul.

În final, domnul Mircea-Cristian Ghenghea a prezentat comunicarea Ștefan cel Mare – „agent austriac”. O perspectivă asupra propagandei Puterilor Centrale în România (1914–1916), arătând felul în care curentul filo-german din România, prin articole de presă din 22 martie 1915 („Încă un agent austriac. Ștefan cel Mare”) și 17 martie 1915 („Basarabia”), s-a folosit de imaginea lui Ștefan cel Mare și de ideea refacerii Moldovei în granițele ștefaniene, cu Basarabia și Bucovina, pentru a justifica angajarea militară a Regatului României de partea Puterilor Centrale.

În sesiunea de după-amiază, Arhimandritul Policarp Chițulescu a vorbit despre Două vechi manuscrise moldovenești necunoscute. Între piesele unui colecționar din București, Părintele Policarp a descoperit un manuscris din timpul lui Ieremia Movilă, domnul Moldovei (1595–1600, 1600–1606), și un altul, mult mai vechi, din secolul al XV-lea, din zestrea de carte a unei mănăstiri din Bucovina.

Domnul Alexandru Pascal, relatând despre Alfabete numerice ca sursă de idei matematice despre numere mari în principatul moldovenesc medieval, a adus în atenție felul grafic în care se redau numeralele mici și mari – 1, 10, 100, 1 000, 10 000, 100 000, 900 000 –în șase manuscrise din secolul al XVI-lea de la depozitele din București, Moscova, Sankt Petersburg, Saratov, Praga, mănăstirile Putna și Agapia.

Domnul Eduard Rusu a vorbit despre Muzică și dans în scena „Batjocorirea lui Hristos” din frescele ctitoriilor epocii lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș, cu referire la Pătrăuți, Dorohoi, Bălinești, Arbore, Voroneț, Dobrovăț, Probota, Humor, Moldovița, Râșca, identificând instrumente muzicale precum trompete, surle, timpane, tamburine, elemente care completează, la nivel plastic, imaginea Moldovei medievale.

Domnul  Andrei Dumitrescu a analizat un concept iconografic, De la Sarepta la Ierusalim: văduva ca arhetip al donatorului în iconografia moldovenească de la finalul secolului al XV-lea, cu aplecare asupra ciclului hagiografic din biserica Sf. Ilie de lângă Suceava, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1488, pusă în paralel cu o inscripție slavonă din compoziția votivă din naosul fostei episcopii a Rădăuților (c. 1480–1500).

În continuare, domnul Vlad Bedros, reluând tema „Cel vechi de zile“ în iconografia moldovenească (sec. XV-XVI): implicații triadologice, a comentat pe marginea acestui motiv iconografic prezent în bisericile Sf. Parascheva (1481), Voroneț (post 1488), Sf. Nicolae din Rădăuți (1480–1490), Buna Vestire de la Moldovița (post 1535),  biserica Înălțării Domnului a Mănăstirii Neamț (post 1498), biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1532), și felul în care erminia picturii se completa cu profeți, ierarhi, sfinți și alte elemente.

În finalul sesiunii de seară, domnul Emil Dragnev, făcând Observații asupra programului iconografic al paraclisului Sf. Ioan cel Nou de la mănăstirea Bistrița. Sfinți cuvioși și profeți veterotestamentari, în special asupra tablourilor votive din exterior și interior, a adus din nou în atenție polemica cu privire la datarea picturii de la acest locaș de cult, cercetătorii oscilând, în continuare, între domnia lui Ștefăniță (1527–1538) și a doua domnie a lui Petru Rareș (1541–1546).

În a doua zi a Colocviului, 22 iulie, sesiunea de dimineață a început cu comunicarea doamnei Voica Maria Pușcașu, Observații privind patru biserici modovenești: confirmări și elemente noi, cu reflecții și puncte de vedere noi asupra bisericii de piatră din Scânteia, a bisericii Sf. Mihail și Gavriil din satul Stroiești, a bisericii din comuna Grajduri, județul Iași, și a bisericii din Poiana cu Schit de la Popăuți.

Părintele Dumitru Tincu a vorbit Despre turnul bisericii Curților Domnești din Hârlău, 1492–1892/1902, identificând, pe baza documentelor și a cronicilor, existența unui turn-clopotniță în 1492 la biserica domnească Sf. Gheorghe din Hârlău, demolat în urma unor lucrări de reparație în 1897, a cărui existență a fost contestată până astăzi și care trebuie integrat în efortul de restaurare a Ansamblului Curții Domnești din Hârlău.

Protosinghelul Timotei Tiron, analizând Marmura la ctitoriile domnești, a adus o serie de contribuții cu privire la folosirea marmurei ca piatră nobilă la mormântul și baldachinul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, la mormântul lui Alexandru Lăpușneanu și alte lespezi domnești de la Mănăstirea Slatina, la mormintele lui Ieremia și Simeon Movilă de la Mănăstirea Sucevița, arătând că marmura și-a pierdut importanța simbolică în secolul XVII, când nu a mai fost folosită exclusiv la necropolele voievodale ale Moldovei, căpătând întrebuințări mai practice.

Domnul Cristian Antim Bobicescu, în cercetarea Politică și oratorie în Polonia secolului al XVII-lea și în Moldova lui Miron Barnovschi, a făcut observații fragmentare privind latinismul și originea latină ca idee în Europa acelei vremi, punându-le în legătură cu reformele lui Miron Barnovschi.

În comunicarea domnului Augustin Guriță, În spiritul Putnei. Câteva note despre activitatea unor cărturari „mărunți” în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, am putut afla detalii despre dascălii Constantin, Ștefan și Ilarion de la Putna, despre cărțile deținute de aceștia, și despre circulația volumelor Alexandria și Isopia în epocă, copiate inclusiv de cărturarii putneni.

La finalul sesiunii de dimineață, domnul Ștefan S. Gorovei a prezentat volumul „Ștefan cel Mare și moldovenii din vremea sa”, alcătuit de arheologul Adrian Andrei Rusu, și au fost lansate Analele Putnei nr. XVI, 2020, 2, XVII, 2021, 1 și XVII, 2021, 2. De asemenea, protosinghelul Dosoftei Dijmărescu a vorbit despre albumul omagial „Ștefan cel Mare în icoană și altar”, dedicat împlinirii a 30 de ani de la canonizarea domnului Moldovei, iar protosinghelul Elefterie Ionesie a adus date despre scanările arheologice de la Solca, ctitorie a lui Ștefan Tomșa al II-lea, redeschisă la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Sesiunea de seară a fost dedicată secțiunii muzicale a Colocviului, debutând cu comunicarea doamnei Yevgeniya Ignatenko (Ucraina), Moldavian and Ukrainian-Belarusian Chant Traditions of the 16th–18th Centuries: New Research Results, care a prezentat un repertoriu de cântări grecești prezent atât în manuscrise moldovenești, cât și în manuscrise ucrainene-bieloruse, o nouă etapă în înțelegerea patrimoniului muzical al țărilor ortodoxe est europene.

Doamna Vesna Sara Peno (Serbia), vorbind despre The Serbian Church Singing Between Oral and Written Tradition, a remarcat că pedagogia muzicală din școlile ecleziastice și laice din Serbia în secolele XVIII-XIX s-a bazat în principal pe cântarea din Biserică, care făcea parte din curricula școlară.

La rândul lui, domnul Simon Marincak (Slovacia), în prezentarea Mukacevo Liturgical and Musical Traditions. On the issue of Romanian influences on the liturgical-musical tradition of the Mukachevo Eparchy, a subliniat importanța studierii tradițiilor liturgico-muzicale românești în paralel atât cu cele din Eparhia Mukachevo din Slovacia de astăzi, cât și cu cele din Ungaria (Hajdúdorog) și Transcarpatia din Ucraina, pentru a descoperi o istorie culturală înrudită a acestor spații.

Ierodiaconul Avraam Bugu, în articolul Four-Meter Phrases in Middle Byzantine Chant (II), a vorbit despre fraza muzicală de patru măsuri ca principiu de exegeză a manuscriselor muzicale, întrebuințată cu precădere în muzica clasică și care a făcut obiectul unor studii muzicologice valoroase din secolele XVIII-XIX.

În ultima comunicare a serii, Observations on the Technique and Art of the Slow Exegesis, on the Example of the Octomodal Doxastikon of the Dormition of the Most Holy Theotokos, “Τhearchio Neumati”, doamna Maria Alexandru s-a concentrat asupra unor aspecte de artă și tehnică a exegezei muzicale așa cum se reflectă în Arhivarul lui Hourmuzios, unul din cei trei dascăli care a reformat notația muzicală bizantină la începutul secolului al XIX-lea.

În cea de-a treia zi a Colocviului, sesiunea de dimineață a început cu prezentarea domnului Cătălin Roibu, Cercetarea dendrocronologică la biserica Dragoș vodă. Noi informații, care din rezultatele investigărilor științifice ale lemnului a concluzionat că biserica Dragoș vodă a fost construită în perioada 1390–1400, a fost lărgită cu pronaos în perioada 1770–1780 și i s-a construit o anexă (probabil o clopotniță) după 1815.

Domnul Alexandru Pascal, în articolul Despre atribuirea eronată a Mineul pe martie (Moscova RSL. Fоnd. 310. Nr. 80) din biblioteca Mănăstirii Putna, din studiul hârtiei Mineiului a arătat că acesta ar trebui datat în  ultimul sfert al secolul al XIV-lea, ceea ce corectează atribuirea epocii lui Ștefan cel Mare (1457–1504) făcută de istoriografia de până acum.

Domnul Ion Filipciuc, în comunicarea Ciprian Porumbescu la Putna?, a dat glas la o serie de nelămuriri privind presupusa prezență a lui Ciprian Porumbescu la Serbarea din 15 august 1871 de la Putna, conform unor articole de presă, în vreme ce lipsesc alte atestări documentare că Ciprian Porumbescu și tatăl lui, Iraclie Porumbescu, au fost părtași la eveniment.

Domnul Liviu Papuc, în comunicarea Câteva repere putnene din sec. XIX, a amintit de evenimentul deschiderii mormintelor de la Putna din 1856, din comisie făcând parte și preotul Iraclie Porumbescu, care a cultivat anii următori ideea unei serbări la mormântul lui Ștefan cel Mare, materializată în timpul stăreției lui Arcadie Ciupercovici la Putna, oferindu-se date noi și despre acesta.

A urmat prezentarea monahului Alexie Cojocaru, Din Condica de oaspeți a Mănăstirii Putna (1900–1908), care a oferit date biografice despre personalități care au vizitat mănăstirea în perioada egumeniei lui Teofil Patraș (1901–1917): judecătorul Artur Gorovei, academicianul G. Teodorescu Kirileanu, lingvistul Alecu Procopovici, preoții Teodor Tarnavschi și Dionisie cavaler de Bejan, ambii deputați în Dieta Bucovinei, și alți oaspeți de seamă ai vremii.

La rândul lui, protosinghelul Dosoftei Dijmărescu, în comunicarea Părintele Calinic Lupu, viețuitor și stareț (1957–1958) la Mănăstirea Putna, a investigat parcursul biografic al acestui conducător al Putnei, adus la cârma ei la 1 ianuarie 1957, de la Mănăstirea Sihăstria, pentru a ajuta demersul de înnoire a vieții duhovnicești și a organizării gospodărești, până la 31 iulie 1960, când a fost dat afară din mănăstire în urma Decretului 410/1959.

În sesiunea de după amiază, domnul Ștefan Andreescu a vorbit despre Mănăstirea Secu și Schitul Flămânda – o surprinzătoare apropiere, sesizând unele asemănări de plan și compoziție arhitecturală între cele două locașuri, Mănăstirea Secu din Moldova fiind ctitoria marelui vornic Nestor Ureche, iar schitul Flămânda din Țara Românească fiind întemeiat de marele logofăt Teodosie Rudeanu.

Domnul Mihai-Bogdan Atanasiu, în articolul Ctitori ai Mănăstirii Sfântul Onufrie din veacul al XVIII-lea. Note prosopografice, a adus date noi despre acest locaș de cult ctitorit de preotul Mihu din Siret la 1617 și închinat Mănăstirii Putna, rectitorit de Ștefan Petriceicu la 1673, pe al cărui pomelnic întocmit de Natanail Dreteanul și îmbogățit de arhimandritul Vartolomei Mazereanu se regăsesc nume adăugite de binefăcători mici și mari: Vasile Băncescul, monahul Daniil din Tereblecea, monahul Iosif, fratele fostului mitropolit Iacob Putneanul, Vasile și Iordache din târgul Siret și alții.

Apoi, domnul Mihai Gicoveanu a vorbit despre Patrimoniul funciar al Mănăstirii Solca înainte de desființarea mănăstirii de către austrieci, arătând că ctitorul ei, Ștefan Tomșa al II-lea, a înzestrat locașul de cult cu unele sate confiscate de la urmașii boierilor care au „pierit în hiclenie”, alte proprietăți provenind de la boierul Miron Barnovschi (înainte de domnie), mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca și alți dregători mari și mici.

În continuare, doamna Olimpia Mitric, a oferit date Despre boli și îngrijirea sănătății în obștea Mănăstirii Sucevița (1785–1900), așa cum reies din circularele Consistoriului privitoare la epidemiile de holeră, cu avizul medicilor din „Comisia a păzii sănătății”, arătând maladiile suferite de monahi și tratamentele și rețetele din epocă prescrise pentru aceștia.

În ultima comunicare a Colocviului, Condamnarea la moarte a Mitropolitului Visarion Puiu prin Decizia Tribunalului Poporului 11/1946. Despre motivațiile și legalitatea ei, protosinghelul Iustin Taban a arătat că mobilurile care au stat în spatele acestei decizii au fost scrisoarea critică trimisă de Visarion Puiu lui Stalin în 1939, precum și misiunea religioasă din Transnistria din 1942–1943, îndreptată împotriva bolșevismului și ateismului, atitudini care l-au transformat pe mitropolitul Visarion Puiu într-un dușman al regimului comunist.

La finalul Colocviului, arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, gazda evenimentului, a mulțumit tuturor participanților care se implică an de an în cercetarea istoriei Putnei, a lui Ștefan cel Mare și a monahismului din Bucovina și Moldova. Împreună cu participanții fizici și online, s-au cântat imnul Apărătoare, Doamnăși troparele întâiului ctitor al Putnei, Sf. Voievod Ștefan cel Mare, și al celui de-al doilea, Sf. Ier. Iacob Putneanul, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a putea realiza noi întâlniri și aduce noi contribuții la cunoașterea culturală și spirituală a Moldovei.

sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților/Mănăstirea Putna