Festivitatea a avut ca invitați speciali reprezentanți ai Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București – Rectorul general maior Liviu Uzlău însoțit de doi prorectori, ai Statului Major al Forțelor Terestre – generalul maior Daniel Pop, Locțiitorul Șefului Statului Major al Forțelor Terestre, și ai Inspectoratului Județean de Jandarmi Suceava „Bogdan Vodă” – general de brigadă Ionel Postelnicu.

Evenimentul a fost prilejuit de aniversarea a 35 de ani de la înființarea Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare” de la Chișinău. În cadrul lui, a fost amplasată în incinta mănăstirii o placă comemorativă dedicată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, „ocrotitorul și patronul nostru spiritual, eroul și sfântul neamului românesc”.

După Sfânta Liturghie, părintele stareț al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, împreună cu primarul comunei Putna, ing. Gheorghe Coroamă, i-au întâmpinat de ofițerii prezenți. Apoi, în deschidere, rectorul Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, comisar-șef Dinu Ostavciuc, a rostit o alocuțiune în care a arătat semnificația evenimentului și a mulțumit invitaților speciali și șefilor de arme din cadrul Ministerului de Interne de la Chișinău. 

De-a lungul anilor, a spus rectorul instituției de la Chișinău, ne-am dorit să aducem un omagiu Domnitorului Ștefan cel Mare – nu doar patronului spiritual al Academiei noastre, ci simbolului suprem al dăinuirii, al jertfei și al demnității neamului nostru. Nu știam când va fi momentul potrivit și nici sub ce formă. Știam însă că va veni o clipă în care acest gând, purtat în suflet de întreaga noastră comunitate academică, va trebui să se materializeze. Iată că acest moment a venit, la împlinirea a 35 de ani de la fondarea Academiei „Ștefan cel Mare”, iar atunci am înțeles că nu există loc mai potrivit și nici gest mai firesc decât acela de a veni aici, la Mănăstirea Putna, pentru a instala o placă omagială închinată Marelui Voievod. Este puțin – știm cu toții – în raport cu măreția faptelor sale, cu jertfa și moștenirea lăsată peste veacuri, dar este un gest sincer, curat și asumat, prin care ne plecăm frunțile și ne exprimăm recunoștința.

Au fost intonate imnurile de stat ale României și Republicii Moldova, de către Orchestra „Model” și Corul de cameră „Credo” ale Inspectoratului General al Carabinierilor de la Chișinău. Apoi, doi studenți ai Academiei de Poliție de la Chișinău au dezvelit placa comemorativă.

Textul plăcii consemnează: „Noi, profesorii, studenții și absolvenții Academiei «Ștefan cel Mare» a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, punem această placă omagială în «altarul conștiinței naționale», ca semn de recunoștință și închinare față de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare, ocrotitorul și patronul nostru spiritual, eroul și sfântul neamului românesc, la aniversarea a 35-a de la întemeierea Academiei, la 1 septembrie 1990. DISCIMUS PATRIAM SERVANDO. Mănăstirea Putna, 25/01/2026.”

Placa omagială a fost binecuvântată de către părintele stareț al mănăstirii, împreună cu clerici din mănăstire. În continuare au luat cuvântul reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, chestor-șef Viorel Cernăuțeanu, șef al Inspectoratului General al Poliției Republicii Moldova, și Rectorul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. 

Au urmat interpretarea cântecelor patriotice „Pentru ea”, de Ion și Doina Aldea-Teodorovici, și „Imnul lui Ștefan cel Mare”, muzică de Eugen Doga, iar doi studenți au recitat poeziile „Doina”, de Mihai Eminescu, și „Altarul Mănăstirii Putna”, de Vasile Alecsandri. 

Rectorii celor două academii de poliție au depus coroane la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și la statuia lui Mihai Eminescu. Apoi rectorul Academiei „Ștefan cel Mare” de la Chișinău a depus flori la placa comemorativă dedicată Sfântului Ștefan cel Mare.  

În încheiere, părintele stareț arhim. Melchisedec Velnic, a vorbit despre semnificația titlului evenimentului, inspirat din capacitatea de a uni a Sfântului Ștefan cel Mare.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la inițiativa Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, având invitați speciali reprezentanți ai Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, ai Inspectoratului Județean de Jandarmi Suceava „Bogdan Vodă” și ai Statul Major al Forțelor Terestre, a avut loc acest eveniment de suflet: „Mănăstirea Putna unește”.

Așa ați intitulat acest eveniment și așa este. Putna unește credința cu iubirea de țară, unește cultura cu educația, îi unește pe românii de pretutindeni. Putna unește pentru că Ștefan cel Mare unește. Iar Ștefan cel Mare unește pentru că el însuși s-a unit cu Dumnezeu.

În această zi de 25 ianuarie, acum 551 de ani, Ștefan cel Mare redacta o scrisoare către principii creștini. Întâi îi înștiința despre victoria de la Vaslui:„am luat sabia în mână și, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare, și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru.”

Apoi, îi chema la unitate: „Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să se răzbune și să vină, în luna lui mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de așa ceva – atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme”.

Chiar înainte de bătălie, el avusese prilejul să vadă puterea unității. Auzind strigătele uriașei armate otomane, de trei ori mai mare decât a sa, s-a înspăimântat. Atunci, văzând clătinarea lui, unul dintre boierii care-l înconjurau s-a pus în genunchi în fața lui și i-a spus: „Doamne, nu te tulbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu Stăpânul ne va ajuta”. Și Dumnezeu a ajutat, căci „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 21), așa cum ne spune Mântuitorul Iisus Hristos.

Așadar, gândul dumneavoastră de a intitula acest eveniment al recunoștinței pentru Ștefan cel Mare Putna unește a fost un gând adevărat, pentru care vă felicităm.

Dar nimic măreț din trecut, nimic pe care îl cinstim într-un moment dat, nu îl cinstim cu adevărat dacă nu îl aplicăm în viața noastră și dacă nu îl continuăm. Și atunci ne întrebăm: Cum a unit Ștefan cel Mare, cum a dăruit el darul unității acestui loc? Ne întrebăm, pentru a ști și a face și noi așa.

Unitatea și unirea sunt rezultatul dragostei. Iar dragostea se întemeiază pe smerenie. Iată smerenia lui Ștefan, chiar după marea victorie de la Vaslui. Ne spun cronicile vremii: „Și neîndurând această biruință, a poruncit în toată țara sa ca, sub aspră pedeapsă, nimeni să nu-i atribuie lui această biruință, ci Domnului Dumnezeu Însuși. Apoi, patru zile întregi a postit, rugându-se și mulțumind Domnului Dumnezeu pentru o astfel de biruință asupra păgânilor.” (Cronica lituaniană). Această smerenie o avem de învățat pentru a putea merge pe urmele sale, „pe urmele strămoșului cuminte”, cum spunea Nicolae Iorga. Cumințenia include smerenia.

Unitatea și unirea au nevoie de smerenie. Marile momente de unire ale neamului nostru au fost mari momente de smerenie. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că, atunci când Moldova și Țara Românească s-au unit, în 1859, Moldova s-a smerit, acceptând să fie la București capitala Principatelor Unite, nu la Iași.

Pentru unire este nevoie și de încredere – de încrederea pe care o aduc fapte concrete. L-ar fi urmat oamenii țării pe Ștefan cel Mare în zeci de războaie, dacă nu ar fi avut încredere în el? L-ar fi urmat, dacă nu l-ar fi văzut în zeci de situații că el este gata să se jertfească odată cu ei? Dar ei au văzut cum Ștefan nu le-a cerut doar lor să se jertfească pentru țară, ci el însuși s-a pus în stare de jertfă pentru ei și pentru țară.

Așadar, multe fapte concrete, prin care căpătăm încredere unii în alții, ne duc la unire.

La ultima întâlnire pe care am avut-o în 2019 cu Ion Moraru, marele patriot basarabean, el ne-a dat exemplu de lucrurile concrete care se fac și care duc la unire. Unirea se face acum, prin fiecare vizită, prin fiecare colaborare, prin fiecare sprijin frățesc. Dacă ar fi astăzi aici, cu siguranță că ar spune: iată încă un pas pe drumul unirii. Unirea va veni, pentru că ea este rodul atâtor și atâtor suferințe și jertfe.

Suferința poporului român, indiferent din ce zonă a țării, din Ardeal în Basarabia, nu a fost o suferință care ne-a descurajat. Pentru că a fost purtată cu smerenie, ea a fost o suferință întru nădejde. Am avut nădejde și avem nădejde că darul lui Dumnezeu va naște bucuria acolo unde a fost și este suferință. Avem nădejdea că vom avea, ca români, maturitate politică și demnitate. Că vom fi conștienți că în unitate stă puterea.

Domnilor studenți, 

Mă adresez acum în mod special dumneavoastră.

Acum sunteți „cei mici”. Când comandanții dumneavoastră au venit pentru a pregăti organizarea evenimentului, vă numeau, cu duioșie părintească, „copiii”. Nu mai sunteți la vârsta copilăriei, dar ei vă consideră copii ai lor, pentru că se ocupă de formarea dumneavoastră.

Sfântul Ștefan cel Mare a fost de vârsta dumneavoastră când a devenit domn al Moldovei: avea în jur de 18-20 de ani. Anii trec și omul tânăr ajunge matur, apoi vârstnic – asta se întâmplă indiferent dacă vrem sau nu vrem noi. Dar important este ce fel de maturi ajungem, ce fel de vârstnici ajungem. În ultimul său an de viață pământească, Ștefan este descris de către un doctor venețian ca fiind „drept, veșnic treaz și darnic”.

Drept înseamnă că avea discernământ, că vedea lucrurile așa cum le vede Dumnezeu. Veșnic treaz înseamnă atent la toate problemele oamenilor și gata să le rezolve bine și la timp. Darnic înseamnă o inimă sensibilă față de ceilalți, un om care depășește dreptatea cu iubirea, fără a nedreptăți dreptatea, ci completând-o cu dragostea de semeni.

Cum alegeți la tinerețe să fiți, cum alegeți să vă comportați, așa veți fi peste 35 de ani. Fiecare dintre dumneavoastră, studenții de azi, veți putea deveni un om drept, iubitor de semeni și slujitor al aproapelui și al lui Dumnezeu, sau veți deveni un om care a folosit darurile date lui de Dumnezeu fără să se gândească la Dumnezeu și la semeni. 

Apelați la ajutorul Sfântului Ștefan în alegerile pe care le faceți!

Când priviți la Ștefan cel Mare ca la un model militar, un model de dreptate, un model de om de acțiune, să luați aminte cum a devenit el un astfel e model. A devenit astfel prin faptul că L-a avut ca model pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul, Care a slujit Tatălui și oamenilor.

Doriți-vă să slujiți lui Dumnezeu și oamenilor! Rugați-vă pentru a realiza aceasta! Sfătuiți-vă cu oameni ai lui Dumnezeu, așa cum Ștefan s-a sfătuit cu Mitropolitul Teoctist, marele cărturar, înțelept și cu viață sfântă, pe care l-a avut aproape, în Sfatul Domnesc, vreme de 21 de ani! Spovediți-vă, așa cum marele domn l-a căutat pe Sfântul Daniil Sihastrul, la chilia lui de pustnic, pentru a se spovedi, căci a știut că fiecare om are nevoie de spovedanie, pentru că nimeni dintre noi nu este fără de greșeală! 

Învățați mereu, la Academie și după Academie, așa cum Ștefan a învățat mereu din istorie și din evenimentele contemporane! Alegeți să faceți mereu ceea ce știți că este plăcut lui Dumnezeu și feriți-vă de ceea ce știți că nu este plăcut lui Dumnezeu! Așa veți fi nu doar „copii ai comandanților dumneavoastră” în acești ani ai formării universitare, ci veți fi copii după duh ai Sfântului Ștefan și copii după duh ai Părintelui ceresc, iar viața dumneavoastră se va împlini aici și în veșnicie!

Acum mă întorc către organizatori și către toți cei prezenți la acest eveniment al recunoștinței. Suntem la o zi de la Unirea de bază, care a fost o treaptă necesară spre Marea Unire. La mormântul lui Ștefan cel Mare, la statuia lui Mihai Eminescu care îl numea pe Ștefan „apărătorul existenței române”, glasul lor și glasul Putnei acesta este: să unim cultura, educația și credința în Dumnezeu, se ne purtăm unii pe alții în rugăciune, să ne dorim binele unii altora. Așa se vor uni inimile, așa vom fi pe urmele strămoșilor cuminți, așa ne vom așeza în gândul lui Dumnezeu pentru neamul nostru! 

Să ne ajute Dumnezeu și Maica Domnului și Sfântul Ștefan întru acestea. Amin!, a afirmat părintele stareț Melchisedec Velnic.