În ultima zi a comunicărilor, vineri, 11 iulie 2014, Elka Bakalova de la  Academia Bulgară de Științe a deschis seria prezentărilor, cu tema „Un Aër-épitaphios roumain en Serbie: le don d’Alexandru Lăpuşneanu au monastère de l’Ascension à Miléshévo”, după care a urmat comunicarea Olimpiei Mitric, profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava- „Un epitrahil necunoscut din timpul voievodului Ieremia Movilă”.

În continuare, Maria Magdalena Székely, în prezentarea „Pe urmele vechilor odoare ale Mănăstirii Solca”, a încercat să reconstituie parțial patrimoniul Mănăstirii Solca, plecând de la veșminte bisericești aflate în colecțiile mănăstirilor Putna și Sucevița. Autoarea a folosit ca reper inventarul mănăstirii Solca alcătuit de arhimandritul Vartolomei Mazereanu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, identificând câteva feloane, sacosuri și stihare, la care se vedea înrudirea tipologică. O prezentare interesantă a fost și cea a domnului Ioan-Augustin Guriţă, „Ultimele pagini ale unei istorii comune: Schitul Mare din Galiţia şi Mănăstirea Suceviţa”, în care, pe baza unor documente, în mare parte inedite, s-a un scurt istoric al vieții obștii de la Schitul Mare din Galiția, azi Ivano-Francovsk din Ucraina, așezământ monahal la care fusese închinată Mănăstirea Sucevița. În urma desființării mănăstirilor ortodoxe din Galiția și Bucovina, călugării de aici au fost primiți în Moldova, între anii 1784 și 1786, fiind așezați în special la mănăstirea Coșula. Aceștia au adus o bogată colecție de documente (între care și documente ale Mănăstirii Sucevița), manuscrise, cărți și câteva odoare.

Sorin Grigoruţă a vorbit despre „Despre bolniţele mănăstireşti în Moldova”, după care Ana-Felicia Diaconu, lector Universitar la Facultatea de Arhivistică a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București a susținut comunicarea „Mănăstirile bucovinene în lumina unor documente de la Sever Zotta”. Ultima comunicare a primei părți a zilei i-a aparținut monahului Iustin Taban de la Mănăstirea Putna, intitulată „«Mazilirea» mitropolitului Sava Balaci de către Constantin Duca în 1701–1702. Semnificaţiile unei crize de putere”. Autorul a arătat că Mitropolitul Moldovei Sava Balaci, călugărit în Mănăstirea Putna, a fost „mazilit” în 1702 de domnul Constantin Duca pentru că nu a vrut să ridice blestemul pe care îl aruncase în anul 1698, în timpul domniei lui Antioh Cantemir, asupra văcăritului - o taxă pe animalele mari, foarte împovărătoare pentru locuitorii țării –, și pentru că a refuzat să meargă să-i cheme în țară pe un număr de boieri care fugiseră din calea domnului. Mitropolitul Sava este primul care a legat văcăritul și inițiatorul unor gesturi și practici politice care au culminat cu Mitropolitul Iacov Putneanul, cel ale cărui acțiuni, jumătate de veac mai târziu, au dus la eliminarea taxei văcăritului pentru totdeauna. 

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, Mănăstirea Putna a decăzut, devenind foarte săracă

A doua parte a zilei a debutat  cu prezentarea „«Condica» vieţuitorilor Mănăstirii Putna (secolele XV–XVIII). Preliminariile unei cercetări”, susținută de domnul Mihai-Bogdan Atanasiu. În continuare, Ştefan S. Gorovei, Ștefan S. Gorovei, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași a vorbit despre „La Mănăstirea Putna, în domnia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu. O semnalare”, subliniind că anumite izvoare transilivănene relatează că la începutul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu, Mănăstirea Putna a fost vizată de un raid de pradă organizat de doi comandanţi de oaste aflaţi în slujba lui Ferdinand de Habsburg, în contextul luptelor pentru părţi din Transilvania între Ioan al II-lea Zapolya şi împărat, raid care nu a mai avut loc. Într-una dintre aceste surse mănăstirea Putna este descrisă drept cea mai bogată şi importantă mănăstire din Moldova. După comunicarea „Episcopul Ioanichie al Romanului, ctitor la Mănăstirea Putna”, susținută de Mihai Mîrza, a urmat prezentarea „Reorganizarea Mănăstirii Putna în 1956” a protosinghelului Dosoftei Dijmărescu. În comunicarea sa, părintele protosinghel a subliniat că, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, mănăstirea Putna a decăzut, a avut nu mai puțin 11 stareţi și a devenit foarte săracă. În 1956, motivat și de faptul că în 1957 se aniversau 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare, Mitropolitul Sebastian Rusan a trimis ucenici de-ai părintelui Cleopa Ilie, de la Mănăstirile Sihăstria și Slatina, pentru a reînvia viaţa monahală în Putna. Autorul a evocat și personalităţi precum Dosoftei Murariu, Calinic Lupu şi Iachint Unciuleac, cât și programul de înnoire pe care și l-au propus. Ultima prezentare i-a aparținut prof. univ. dr. Maria Alexandru de la Universitatea „Aristotel” din Tesalonic, „Calofonia de tradiţie bizantină în Şcoala muzicală de la Putna: Sf. Ioan Cucuzel şi Eustatie protopsaltul”. Autoarea a arătat că Şcoala Muzicală de la Putna a funcţionat într-un moment când, imediat după căderea Constantinopolului, calofonia bizantină se afla într-un moment de criză. Această școală a preluat şi dus mai departe tradiţia psaltică iniţiată de Sfântul Ioan Cucuzel şi alţi mari protopsalţi isihaşti. Au fost analizate câteva manuscrise cu notaţie psaltică realizate la Mănăstirea Putna de psalţi precum Eustatie Protopsaltul. Prof. univ. dr. Maria Alexandru  a vorbit și despre metodologia transcrierii manuscriselor putnene din notația veche în cea actuală.

În încheiere, gazda Colocviilor, starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a exprimat recunoștința întregii obști putnene pentru munca de cercetare depusă de participanți în descoperirea unor noi lucruri despre Mănăstirea Putna și ctitorul ei.

În timpul ultimelor comunicări, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-a alăturat participanților pentru a le mulțumi personal „pentru ceea ce ne-ați dăruit nouă tuturor, poporului nostru, Bisericii noastre. Aceste materiale vor rămâne de-a lungul veacurilor, împreună cu inimile, cu sufletele domniilor voastre. Pentru că ceea ce faceți, faceți cu un duh apostolic, cu toată sinceritatea.”