Invitatul serii, pr. prof. dr. Ioan-Cristinel Teșu, ne-a spus că tinerețea este baza vieții de mai târziu și ne-a îndrumat să folosim timpul astfel încât să avem o bătrânețe liniștită și să putem afirma la final că nu am trăit în zadar. Poate că mulți tineri de vârsta mea vor spune că e prea devreme să ne gândim la bătrânețe. Totuși, timpul nu are răbdare cu oamenii.

Pentru a trăi frumos timpul tinereții, și nu numai al tinereții, este nevoie să facem totul cu pasiune. Să lucrăm din vocație. Să avem curajul împlinirii visurilor noastre. „Dacă ai un vis, pentru împlinirea lui, trebuie mai întâi să te trezești” ne-a spus părintele în glumă. „Fă ceea ce iubești și iubește ceea ce faci!”

Încercând să definim timpul, ne-am dat seama că nicio înșiruire de trăsături nu poate să fie exhaustivă. Astfel, după îndelungi negocieri, am ajuns la concluzia că experiențele frumoase contractă timpul, iar experiențele dureroase îl dilată. O zi pentru doi tineri îndrăgostiți ce stau împreună pare un ceas și pentru aceeași doi tineri, un ceas petrecut separat, pare o lungă zi. În seara aceasta s-a vorbit mult depre binecuvântarea prieteniei. Este bine cunoscut faptul că o prietenie sinceră dublează bucuriile și înjumătățește necazurile. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: „prietenul adevărat este mai plăcut chiar decât viaţa prezentă [...]. Cu un asemenea prieten, cineva poate suferi şi exilul, iar fără prieteni, se simte străin și în propria sa ţară”.

Fiecare dintre noi își caută un suflet pereche, căci suntem tineri, dar înainte de a ne imagina alături de un altul, trebuie să ne acceptăm pentru început pe noi înșine, ca mai apoi să găsim acel prieten adevărat - acel „al doilea eu”.

Este nevoie să stabilim punți de comunicare și să intrăm în comuniune cu oamenii. Bucuria, fericirea pe care o trăiește într-o zi cineva care este în comuniune de iubire cu semenii, se echivalează, după unele studii, cu 6000 de euro, ne spunea părintele. Ar trebui să avem 6000 de euro în fiecare zi ca să egalăm bucuria unei prietenii frumoase. Dacă avem „inamici” să nu ne supărăm pe ei. Pe astfel de oameni nu trebuie să-i numim dușmani, ci medici. Prezența lor în preajma noastră ne arată beteșugurile, slăbiciunile. Realizăm ce trebuie să tămăduim la noi. Să-i pomenim în rugăciunile noastre.

Vindecarea noastră, vine mai ales prin Taina Mărturisirii, prin sfat și ascultare de duhovnic. Duhovnicul are datoria de a ne acompania și a ne ajuta să ajungem la împlinire, la echilibru, ca viața noastră să dobândească sens. Duhovnicul ne propune valorile care de veacuri au scos din confuzie și moarte zeci de generații de oameni. „Mintea noastră discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuție”. Smerenia aduce odihnă sufletului iar împotrivirea, tulburare. Bucuria și frumusețea vieții se câștigă și se trăiește cu mult sfat și cu înțelepciune.

În încheiere, moderatorul conferinței, colegul nostru Răzvan Teletin a concluzionat cu cuvintele: „dacă-i oferim lui Dumnezeu timp în rugăciunile noastre, Dumnezeu ne va oferi în schimb, veșnicia Sa”. (Violeta-Cristina Grefelian - ASCOR Iași)