Urmările distructive ale conceperii copilului la beţie sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Un mit grecesc povesteşte că din Zeus, care era desăvârşit la minte şi la trup, dar se afla atunci în stare de beţie, zeiţa Hera l-a zămislit pe Hefaistos (Vulcan în versiunea romană). Acesta a ieşit ghebos, şchiop, slab de trup şi cu caracter dezechilibrat.

După părerea lui Hipocrate, consumul de băuturi spirtoase înainte de concepere are ca rezultat copii reduşi mintal şi epileptici. Aristotel vede o asemănare între mamele care se dedau beţiei şi copiii lor. „Beţivii nasc beţivi”, glăsuieşte un aforism al lui Plutarh.

Fiecare păhărel băut de femeia gravidă este împărţit cu copilul ei. Iar organismul fătului epurează alcoolul din sânge de două ori mai încet decât organismul mamei. Uneori, fătul ajunge la pierderea cunoştinţei şi la moarte atunci când mama lui este deja trează şi începe să-şi vină în fire. Alcoolismul cronic al mamei duce la sindromul alcoolic al fătului.

Când mama consumă mai mult de 50 ml/zi (este vorba de echivalentul în alcool pur), 32% dintre copii se aleg cu defecte de dezvoltare. Reducerea dozei nu aduce după sine nici un efect pozitiv. Vătămător este până şi abuzul episodic de băuturi spirtoase.

Acestea influenţează produsul de concepţie în funcţie de stadiul dezvoltării intrauterine. Înainte de fertilizare, alcoolul aduce vătămare spermatozoizilor şi ovulelor. De la concepţie până în săptămâna a 9-a este perioada de formare intensivă a organelor şi ţesuturilor. Atunci sensibilitatea celulelor produsului de concepţie la acţiunea factorilor externi (inclusiv a preparatelor medicamentoase şi a alcoolului) este maximă. Din săptămâna a 9-a până la sfârşitul sarcinii continuă să se formeze organele principale ale copilului (inclusiv creierul şi organele sexuale). Creşterea acestora poate fi încetinită.

Nou-născuţii se ivesc pe lume mici, cu tulburări psihice şi fizice (mai ales ale capului, inimii, extremităţilor şi sistemului nervos central). Se observă anomalii de dezvoltare intrauterină: ptoză palpebrală (pleoape căzute), asimetrie a ochilor, modificări ale formei craniului, aplatizarea occipitalului etc.

La copii se observă întârzierea dezvoltării mintale, infantilism, nevropatii, tulburări de somn şi de apetit, crize frecvente de isterie şi de panică provocate de cauze neînsemnate, proastă coordonare a mişcărilor, dureri de cap şi alte simptome. Sunt copii nervoşi, cu nivel intelectual scăzut, înclinaţi spre cruzime, spre fapte criminale, şi care se lasă cu uşurinţă influenţaţi în rău...

Nu degeaba, cu multe veacuri înaintea achiziţiilor moderne ale medicinei, îngerul Domnului a prevenit-o pe soţia dreptului vechi-testamentar: „...ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; aşadar, să nu bei vin şi sicheră (tip de băutură alcoolică)... şi a născut femeia un fiu, şi i-au pus numele Samson. Şi a crescut copilul, şi l-a binecuvântat pe el Domnul” (Judecători 13, 7 şi 24). Samson se distingea printr-o mare forţă fizică: nu avea egal ca putere.

(K. V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 60-62)