Părinte Vasile, dacă aveţi bunăvoinţa de a ne spune, de vreme ce am văzut că este nevoie ca părinţii să îi informeze primii pe copii în privinţa sexualităţii, care dintre cei doi părinţi trebuie să-şi asume această răspundere? Şi de la ce vârstă este copilul pregătit să primească o asemenea informare?

Întâi de toate, educaţia sexuală nu este ceva care se face la rece, pe nepusă masă, cum am zice: „Hai copile să vorbim despre sexualitate”. De obicei se face în forma pe care însuşi copilul o dă şi care poate diferi în funcţie de vârsta şi de temperamentul lui. Acum, cine o face? În principiu, părintele care este întrebat. Adică nu este bine să se eschiveze şi să paseze tema celuilalt părinte. Este o temă la care fiecare părinte este capabil să răspundă cele ce sunt necesare.

Desigur, copiii obişnuiesc să se adreseze părintelui de acelaşi sex cu ei, mai ales când cresc şi ajung la adolescenţă. Pot însă întreba pe oricare dintre părinţi. Dacă există multe întrebări la care ne este greu să răspundem, putem cultiva ideea ca băiatul să vorbească mai amănunţit cu tatăl, iar fata cu mama, dar asta nu cu tendinţa de a evita noi înşine dialogul.

Care ar putea fi întrebările? Depinde de vârstă. Copiii cei mici întreabă despre diferenţele anatomice pe care le observă la fraţii de alt sex. Copiii mai mari, dar rămânem la vârsta copilăriei, pot întreba de ce există aceste diferenţe anatomice. Aici explicăm că aceste diferenţe vor ajuta mai târziu bărbatul şi femeia să dobândească copii. Un principiu de bază este să răspundem copilului la ce ne-a întrebat, nici mai mult, nici mai puţin.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, traducere de Pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 67-68)