„Scopul educaţiei copiilor este ca ei să dobândească dragoste personală de Hristos şi de Maica Domnului. Nu trebuie să le dăm sfaturi ca să devină doar oameni buni. De asemenea, trebuie să-i ajutăm să rămână în Biserica Ortodoxă, şi nu doar să nu păcătuiască. Faptul că rămân în Ortodoxie es­te un lucru important şi poate să fie cauză a mântuirii, chiar dacă au făcut unele greşeli în viaţa lor. Copiii trebuie să se inspire din dragostea noastră către Hristos şi către Dumnezeu.” (...)

„Este de preferat să nu se împărtăşească copiii cu Trupul şi Sângele lui Hristos, decât să se împărtăşească cu forţa, fără să vrea. Mama care se roagă în vremea sarcinii şi în vremea naşterii, împreună cu naşterea trupească, dă şi naştere duhovnicească, adică naşte şi o existenţă duhovnicească. În Rusia existau mulţi atei, însă cei mai mari atei erau copiii de preoţi. Va trebui să ne îngrijim de copiii noştri să crească în aşa fel, încât să nu simtă Ortodo­xia ca fiind grea şi înlănţuitoare.”

„Părinţii nu trebuie să-i cicălească mult pe copiii lor în legătură cu sluj­bele şi cu predicile. De asemenea, unii părinţi greci, în Anglia, nu-i lasă pe copiii lor să se întovărăşească cu copiii englezilor. Asta este un lucru rău. Co­pilul trebuie să înveţe cum să trăiască într-o societate cu oameni diferiţi.” (Sfântul Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 330)