Lucrările consfătuirii naţionale anuale au debutat cu un Te Deum de mulţumire, oficiat de protosinghelul Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de un sobor de preoţi inspectori, în Biserica „Sfântul Ioan Iacob“ din incinta seminarului. Părintele Hrisostom Rădăşanu a transmis, apoi, inspectorilor şi invitaţilor prezenţi la întâlnire binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi un mesaj de apreciere şi încurajare pentru toţi cei care, clerici sau mireni, ostenesc pentru buna desfăşurare a orelor de religie ortodoxă în sistemul educaţional românesc. „Este bine să venim mai mult în întâmpinarea acestor oameni minunaţi, să le ascultăm problemele, să-i încurajăm, să-i corectăm, acolo unde este nevoie, pentru ca, astfel, solidarizându-ne, ora de religie să nu mai fie atât de uşor pusă în discuţie şi atât de uşor relativizată. Profesorii de religie trebuie ajutaţi să-şi împlinească cu adevărat misiunea pentru care au fost puşi în faţa copiilor şi, pe lângă cuvântul de binecuvântare al Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, am dorit să vă transmit şi acest mesaj, pentru ca întâlnirile dumneavoastră să conteze mai mult pentru profesorii care, în momentul de faţă, lucrează pentru buna sporire duhovnicească a copiilor noştri“, a spus protos. Hrisostom Rădăşanu.

Peste 90% dintre elevii români studiază religia

În prezentarea unui bilanţ al celor 20 de ani de învăţământ creştin-ortodox în şcolile din România, inspectorul şcolar general pentru religie în cadrul Ministerului Educaţiei, Cătălin Pâslaru, a subliniat faptul că, în prezent, peste 90% din cei aproximativ 3 milioane de elevi studiază religia în şcoli. „Dacă facem referire strict la cifre, aş adăuga că avem aproximativ 12.000 de profesori de religie, peste 1.000 de capele şi paraclise şcolare şi peste 100.000 de elevi angrenaţi în toate fazele Olimpiadei de religie, introdusă acum trei ani. Dacă trecem dincolo de cifre, trebuie să subliniem efectele extraordinare, în plan uman şi social, ale activităţii profesorilor de religie. Dacă este să facem referire la un singur exemplu, mă gândesc la elevii care, însoţiţi de profesorii lor, merg în aziluri, în centre sociale, în cămine de orfani, unde împart cadouri, bucurie şi mângâiere celor aflaţi în suferinţă. Ora de religie este locul în care aceşti copii sunt învăţaţi să fie mai buni, să-şi iubească şi să-şi ajute aproapele, să respecte tradiţiile şi identitatea poporului nostru. Nu sunt aspecte măsurabile în evidenţe şi statistici, ci o activitate misionară cu un rol extraordinar de important în formarea acestor copii ca buni români“, a subliniat inspectorul general Cătălin Pâslaru.

Ce înseamnă ora de religie pentru societatea noastră?

În ceea ce priveşte imaginea profesorului de religie, inspectorii de specialitate prezenţi la consfătuirea anuală găzduită de Seminarul Teologic din Neamţ au subliniat faptul că, în polemicile iscate după 1989 în ceea ce priveşte învăţământul religios, activitatea profesorului de religie nu a fost judecată în ansamblul ei. „Nu s-a pus cu adevărat problema şi în felul următor: ce înseamnă creştinismul ortodox pentru societatea noastră? Care sunt beneficiile pe care ni le aduce, mai ales în aceste momente, în care identitatea noastră naţională este atât de diluată? La ora de religie nu va fi învăţat nimeni, niciodată, să fure sau să înşele, ci va fi învăţat să fie un cetăţean onest şi liber, respectând regulile. Din păcate, în contextul problemelor care s-au ridicat cu referire la imaginea profesorului de religie, la fel de adevărat este şi faptul că sunt de vină şi unii profesori care aleg să predea religia, fără a avea vocaţia de a preda o credinţă atât de importantă“, subliniază pr. Liviu Vidican-Manci, inspector de specialitate în judeţul Cluj.

„Disciplina religie este privită, de multe ori, ca un element tolerat în şcoală şi sigur că şi profesorul este vizat de acest statut. Dacă mulţi profesori şi-au câştigat respectul elevilor şi al colegilor prin pregătirea lor pedagogică, intelectuală, spirituală, problemele rămân, totuşi, în cazul profesorilor insuficient pregătiţi pentru a merge la catedră, mai ales că ei trebuie să facă faţă nenumăratelor întrebări pe care le primesc din partea elevilor, în special a celor din clasele mai mari. Cel mai mare câştig, înainte de a-l aduce pe un copil sau pe un adolescent în biserică, este acela de a-l scoate din ignoranţă, de a-l determina să aibă discernământ şi să conştientizeze calea pe care o alege“, este de părere pr. David-Sorin Oţelariu, inspector de specialitate în judeţul Caraş-Severin.

„După anii ‘90, dascălii de religie nu s-au mai confruntat cu teroarea, ci cu indiferenţa şi umilinţele“

„Dascălul de religie a trecut prin multe supărări, ca să nu spun umilinţe, în aceşti 20 de ani“, spune secretarul de stat Vasile Timiş, prezent la consfătuirea anuală a inspectorilor de religie în calitate de reprezentant al Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. „În anii comunismului, unii dascăli de religie şi preoţi care au riscat să desfăşoare activităţi catehetice au înfundat puşcăriile sau au fost trimişi la muncă la canal, de unde mulţi nu s-au mai întors niciodată. După anii ‘90, dascălii de religie nu s-au mai confruntat cu teroarea, ci cu indiferenţa şi cu umilinţele. De aceea, astăzi, după o muncă de 20 de ani de reconstruire a sistemului de învăţământ religios în România, trebuie să mulţumim tuturor celor care au înţeles miza educaţiei religioase. Un cuvânt aparte de mulţumire trebuie să adresăm preoţilor, ierarhilor, membrilor Sfântului Sinod şi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care, încă din anii ‘90, s-a implicat enorm în zona aceasta, a introducerii studierii religiei în şcoli şi în gândirea unor programe şcolare alcătuite într-un mod responsabil şi într-o abordare pluridisciplinară“, a spus secretarul de stat Vasile Timiş.