Deseori m-am gândit ce s-a pierdut de când tastele au luat locul condeiului de scris. De când zgomotul tastaturii a acoperit – aproape în întregime – sunetul fin, ca de vals, al cernelii pe hârtie mânată de peniță. Citind și recitind lucrarea Alinei Ana Nistor, Cuvinte purtătoare de viață în epistolele Sfântului Sofronie Athonitul (Editur Doxologia, Iași, 2020, 138 pg.) am descoperit parte din răspuns. Pierdem enorm. Familiaritatea potrivită se ține cu greutatea muncii la epistolar și des, foarte des, tehnicizarea dialogului a inhibat efuziunea inter-umană într-atât încât pare că am fost înlocuiți de roboți virusați.

Sursa cercetării propuse către cititorul – nu neapărat teolog – român de către Alina Ana Nistor sunt  volumele care cuprind epistolele Sfântului Sofronie de la Essex – pe când locuia printre noi, Starețul Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” de la Essex – către o serie de oameni ai bisericii: Corespondență cu protoiereul Gheorghe Florovsky (traducere din limba rusă de Ieromonah Rafail Noica, Editura Accent Print, Suceava, 2016); Letters to his family (Stavropegic Monastery of. St. John the Baptist, Essex, 2015); Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu. Scrisori de la Athos (către D. Balfour)(traducere din limba rusă de Ierom, Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2013) și Scrisori către familia protoiereului Boris Stark (traducere din limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Editura Accent Print, Suceava, 2015). Așa regăsim și analizarea lor în carte, pentru fiecare destinatar, câte un capitol – organizat astfel: scurtă introducere, date despre cel căruia Sfântul Sofronie se adresează și o scurtă culegere de mărgăritare. Toate acestea sunt precedate de o scurtă Viață a Sfântului Sofronie Athonitul – după cum este pomenit de-acum în Sinaxare Starețul de lumină și luciditate din Essex (pp. 15-25).

Un adânc cunoscător al firii umane și un atent descoperitor al lui Dumnezeu oamenilor, Părintele Sofronie se vădește, chiar și în epistolele sale, un om de dialog și comuniune, un atent cunoscător al Tainelor lui Dumnezeu. Scria într-un tonus de om care vorbește, atent la finalitatea practică a demersurilor sale de lămurire a unor gânduri, idei ori ispite. Știa valoarea veșnică a celor mărturisite și că tot ce transmitea celorlalți rămânea pe veșnicie ancorat în golful inimii lor – hrană de preț la vreme de furtună sufletească. Așa îl descoperim și noi. La vreme de ispită și răstignire, rugător pentru sufletul nostru, osârduitor și liniștitor cugetător la mântuirea sufletelor noastre. În cuvinte cântărite și alese, Părintele propune o evaluare a vieților noastre în tonul unei doxologii, unei preamăriri continue a lui Dumnezeu. Probabil și din acest motiv, an după an, tot mai mulți teologi – autoarea volumului acestuia prezentat de noi e parte din acest fenomen – se apropie de învățătura sa liniștitoare și destupătoare de izvoare, ale cărei nervuri urcă până în epoca primară a Bisericii. Epoca Evangheliei vii și a Părinților aflați sub aripa de Duh Sfânt a Rusaliilor. Volumul dispune de un scurt Cuvânt Înainte (semnat de Părintele Gheorghe Popa, pp. 7-8) și o Bibliografie (pp. 135- 138) și reprezintă finalizarea unei lucrări de Disertație în cadrul Masterului în Teologie.

(Cartea Cuvinte purtătoare de viață în epistolele Sfântului Sofronie Athonitul poate fi comandată aici)