Credincioşi din Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel” – Asti, în pelerinaj în Ţara Sfântă
Un pelerinaj în Ţara Sfântă este întotdeauna o binecuvântare, un dar nespus de mare, deoarece îţi dă ocazia să pășești pe pământul unde a coborât Dumnezeu, să iei contact cu locurile sfinte în care a propovăduit Hristos și unde au trăit Fecioara Maria, Apostolii, și unde foarte mulți sfinți și-au dăruit viaţa lui Dumnezeu și slujirii aproapelui.
În perioada 26 noiembrie - 3 decembrie, un grup de 31 de credincioşi din Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Asti împreună cu parohul comunității, pr. Paul Porcescu si cu preoteasa Luiza Daniela și cei trei fii, Nectarie, Sofia și Calinic, având binecuvântarea PS Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, doritori să păşească pe urmele Mântuitorului şi ale Maicii Sale Sfinte, au lăsat pentru şapte zile deoparte „grijile lumii acesteia”, pentru a deveni adevăraţi pelerini în Ţara Sfântă.
Ajunși la Tel Aviv, grupului i s-a alăturat pr. ierodiacon Roman, care i-a ajutat să descopere frumuseţea locurilor sfinte, bogăţia lor istorică şi mai ales încărcătura lor creştină şi duhovnicească.
A parcurge aceleaşi drumuri, a păşi pe aceleaşi locuri a însemnat pentru pelerini trăirea aceloraşi emoţii pe care le-au avut apostolii acum 2000 de ani, însoţindu-L pe Mântuitorul în diferitele locuri ale Galileii, în drum spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului sau în momentele dramatice ale pătimirii Sale.
Acest pământ, cu munţii şi văile sale, cu pustiul şi câmpia fertilă a Galileii, Iordanul, Lacul Ghenizaretului au fost „mângâiate” de privirea omenească a Fiului lui Dumnezeu. Nu există loc care să nu păstreze amintirea vreunui eveniment evocat în Evanghelii, a vreunei întâlniri sau a vreunei învăţături a lui Hristos, Care, străbătând cărările prăfuite sau trecând prin cetăţile şi satele Palestinei, e imposibil să nu fi lăsat un semn al dumnezeirii Sale.
A fi pe aceste tărâmuri înseamnă a citi şi a trăi Evanghelia „pe viu”, înseamnă a trece prin faţa ochilor şi prin inimă acele locuri şi acele emoţii pe care le-au avut odinioară mulţimile şi ucenicii Domnului; înseamnă să te regăseşti printre mulţimile care L-au urmat pe Bunul Păstor pe ploaie sau pe cer însorit, cu praful sau foamea prelungită de-a lungul zilei, pentru a spune în cele din urmă cu Petru: „Numai Tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice”.
Locul cel mai emoționant l-a reprezentat pentru noi Biserica Sfântului Mormânt.
Am intrat pe o poartă care ne-a condus ȋn curtea Bisericii Ȋnvierii. Aici am admirat această măreaţă biserică în care se intră printr-o poartă înaltă străjuită de mai mulți stâlpi, dintre care unul, cel din stânga intrării, este crăpat. Se spune că aceasta s-a întâmplat când ortodocșii au facut Sfânta Liturghie de Sf. Paști ȋn curte, nefiind lăsați să țină slujba înăuntru, la Sf. Mormânt. Dar Lumina Sfântă nu a venit la cei care slujeau înăuntru, ci tot la cei care slujeau afară, în curte. Acest fapt ar putea să pună pe gânduri celelalte confesiuni ce își zic creștine...
Ne-am făcut cruce și am sărutat acest stâlp, mărturie a credinţei, iar apoi am intrat ȋn Marea biserică. Ȋn faţa noastră apare piatra ungerii, cu foarte multe candele deasupra ei, iar pe peretele din fața noastră se desfășoară un mozaic cu luarea de pe cruce a trupului Mântuitorului și ungerea cu mirodenii pe acea piatră. Ȋn centrul Bisericii Ȋnvierii se află Mormântul de unde Domnul a Înviat. Ne așezăm la coada care nu e foarte mare, fiind deja după-masă, și, rugându-ne, așteptăm să ne vină rândul la intrarea ȋn mormântul gol pentru a ne ȋnchina și ruga. Candele multe deasupra intrării ȋn capela ȋngerului, unde acesta s-a arătat femeilor mironosițe; ne-am ȋnchinat ȋn fața pietrei pe care a stat ȋngerul și am așteptat să ne vină rândul să intrăm ȋn mormânt. Am stat ȋn genunchi și cu capul pe piatră, rugându-ne cât mai simplu.
Urcăm câteva trepte spre Golgota, la altarul catolic, unde ne apare ȋn dreapta o Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu o săgeată ȋn inimă, Maica durerii, după cum a proorocit dreptul Simeon - că o sabie va trece prin sufletul Ei. Este o statuie făcută de un sculptor spaniol. Ajungem și la locul răstignirii. Ne ȋnchinăm și îngenunchem sub altar unde se află un disc care marchează locul unde a fost ȋnfiptă Crucea lui Hristos. Sub altar, după ce coborâm treptele, vedem stânca Golgotei care s-a crăpat ȋn momentul răstignirii Domnului. Se spune că aici ar fi ȋngropat Adam, iar sângele Mântuitorului, curgând pe el, i-a spălat păcatul neascultării.
După Paraclisul lui Adam, ne sunt prezentate de către ghidul nostru și celelalte Paraclise, ȋn total șaptesprezece.
Deși nu doream să plecăm din această minunată biserică, am continuat pelerinajul, am ieșit la bazarele din preajmă şi am cumpărat icoane, smirnă, tămâie, amintiri pentru cei dragi.
Săptămâna petrecută, despre care relatăm, a fost minunată, binecuvântată. Fotografiile realizate sau obiectele cumpărate în diferite locuri poate vor aminti unora ceva din emoţiile şi bucuriile sufleteşti trăite aici. Dar, cu siguranţă, momentele de pace şi seninătate sufletească trăite în aceste zile ne-au ajutat să ne simţim, cel puţin pentru câteva clipe, ucenici smeriţi ai Mântuitorului, liberi de preocupări, departe de orice zgomot lumesc şi mai dispuşi pentru rugăciune.
Ca şi Petru şi ceilalţi apostoli, l-am urmat pe Hristos-Domnul în călătoria Sa spre Ierusalim, am ascultat parabolele Sale, am rămas încântaţi de Muntele Fericirilor şi de Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simţit cuprinşi de emoţie imensă văzând Cetatea Sfântă a Ierusalimului, am plâns pe Via Dolorosa şi pe locul Răstignirii, pentru a primi bucurie la Mormântul Sfânt al Învierii lui Hristos.
Acum, când gândim că s-a terminat, totul pare abia a începe, pentru că am fost „necunoscuţi" între noi şi am devenit prieteni, am plecat încărcaţi de griji şi am revenit detaşaţi şi plini de bucuria întâlnirii cu Domnul, cu Pământul Sfânt. Am plecat oameni diferiţi şi ne-am întors o familie, o familie cu inima deschisă spre lume; o familie gata să împărtăşească totul, bune şi rele, bucurii şi necazuri; o familie în care celălalt este întotdeauna mai important.
Mulțumim și dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! Mulțumim PS Părinte Episcop Siluan și doamnei Aurelia Dringo, Coordonatoarea Centrului de Pelerinaje „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din cadrul Episcopiei noastre pentru acest dar de suflet ziditor și pentru felul impecabil în care le-au rânduit pe toate.
Mulţumesc tuturor pelerinilor, au fost exemplari! Mulțumesc părintelui Roman, Maicii Starețe Evghenia și întregii obști, părintelui Iachint care, cu timp și fără timp, ne-au slujit! Oameni minunați! (pr. Paul Porcescu)
(Sursa: episcopia-italiei.it)
