Biserica cu hramul Sfântul Ioan Iacob de la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț este o construcție relativ nouă, dar cu o profundă semnificație duhovnicească și simbolică atât pentru seminar, cât și pentru întreaga zonă a Neamțului. Ea a fost ridicată ca omagiu adus Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, unul dintre cei mai mari sfinți români ai secolului XX, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.

Sfântul Ioan Iacob s-a format duhovnicește chiar la Mănăstirea Neamț, unde a fost frate și apoi monah, înainte de a pleca în Țara Sfântă. Viața sa, trăită în rugăciune, asceză, poezie religioasă și dragoste pentru Hristos, rămâne un model viu și o sursă de inspirație pentru tinerii teologi. Alegerea sa ca ocrotitor al noii biserici a fost firească și plină de înțeles.

Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, ca instituție de formare duhovnicească și intelectuală a viitorilor slujitori ai Bisericii, avea nevoie de un lăcaș de cult mai încăpător. Acesta trebuia să răspundă nevoilor liturgice, formative și comunitare ale elevilor, paraclisul existent – cu hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – devenind neîncăpător după creșterea numărului de elevi în urma Revoluției din 1989.

Piatra de temelie a noii biserici a fost sfințită în data de 5 august 1994, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Ioan Iacob, de către Preafericitul Părinte Daniel, actualul Patriarh al României, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Preafericirea Sa a dorit ca acest lăcaș să fie mai mult decât un simplu paraclis, ci un locaș pregătit de poporul român drept „casă nouă” pentru primirea sfintelor moaște ale Cuviosului.

Construirea bisericii a fost coordonată de Părintele Prof. Ioan Mihoc, directorul Seminarului, și de Părintele Prof. Vasile Ignătescu, împreună cu întregul corp profesoral. După eforturi considerabile, atât financiare, cât și materiale, a prins contur o frumoasă biserică-catedrală. Momentul finalizării lucrărilor, care a coincis cu aniversarea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț, a reunit numeroase personalități religioase, culturale și politice.

Altarul a fost sfințit cu deosebită solemnitate în data de 12 octombrie 1997, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, alături de vrednicul de pomenire Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României, și un sobor impresionant de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența unui număr mare de credincioși.

Sfințirea picturii interioare a avut loc la 8 septembrie 2009, fiind săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Tot aici, pe 5 august 2016, în ziua hramului, a fost sfințită și pictura exterioară, una dintre puținele de acest gen din județul Neamț, de către Înaltpreasfințitul Teofan.

Patriarhul Daniel a numit acest lăcaș „cea mai frumoasă biserică a unei școli de teologie din Patriarhia Română” și l-a asemănat cu „Voronețul nemțean”, subliniind jertfelnicia celor implicați în zidirea ei – profesori, elevi, binefăcători –, considerând biserica o „minune a Sfântului Ioan Iacob” și un „laborator al învierii sufletului”.

În biserică se păstrează un deget al Sfântului Ioan Iacob, precum și câteva obiecte personale: o camilafcă, un liturghier, metanii, oferite de Patriarhul Daniel, și un ceaslov dăruit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, adus din Țara Sfântă, pe vremea când acesta reprezenta Patriarhia Română în acel loc binecuvântat.

Cei care doresc să participe la acest eveniment duhovnicesc sunt așteptați:

• Luni, 4 august, ora 18:00, la Slujba Privegherii;

• Marți, 5 august, începând cu ora 6:00, se vor oficia: Aghiasma Mică, Taina Sfântului Maslu și Acatistul Sfântului;

Sfânta Liturghie va fi săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de ierarhi, stareți, preoți și diaconi.

Vă așteptăm cu inimă deschisă, spre împreună-simțire, rugăciune și întărire în credință, la umbra binecuvântată a Sfântului Cuvios Ioan Iacob – cel care, prin viața sa curată și iubirea arzătoare pentru Hristos, a devenit un far de lumină pentru întreaga lume ortodoxă.