Biserica a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, capitolul 20, versetele de la 19-31: "În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi, zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui."

În cuvântul de învăţătură rostit la Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul al Reşedinţei Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat învăţăturile ce reies din această pericopă evanghelică.

Hristos, Domnul vieţii şi Dumnezeu adevărat

Patriarhul României a arătat că Sfântul Apostol Toma nu a mărturisit doar Învierea lui Hristos, ci şi dumnezeirea Sa, a mărturisit că Domnul Iisus Hristos este Domnul vieţii şi Dumnezeu adevărat.

„Mântuitorul Iisus Hristos, voind să-l vindece pe Toma de îndoială, pe un ton mustrător, i-a arătat acestuia realitatea sau adevărul Învierii Sale din morţi printr-o dovadă palpabilă, fizică, de atingere a trupului Său înviat din morţi.Îndată ce Sfântul Apostol Toma a atins cu degetele lui semnele cuielor din mâinile lui Iisus şi cu mâna lui semnul lăsat de suliţa care I-a stră­puns coasta, el nu a zis: cred că ai înviat din morţi, ci a exclamat: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Astfel, Toma a mărturisit că Domnul Iisus Hristos este Domnul vieţii şi Dumnezeu adevărat. Cântările liturgice ale Bisericii, pe care le auzim la Utrenie în această duminică spun că atunci când Toma a atins coasta lui Iisus Cel Înviat din morţi, el a pipăit cu îndrăzneală coasta care strălucea de dumnezeiescul foc. Deci, Sfântul Apostol Toma nu a mărturisit doar Învierea lui Hristos, ci şi dumnezeirea Sa. Toma s-a atins trupul văzut al lui Hristos şi L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut prezent în trupul Său omenesc înviat; a atins trupul limitat şi a mărturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat; a atins trupul lui Hristos zămislit de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi a mărturisit pe Dumnezeu Creatorul Cel ne­creat. A atins coasta omului Iisus Cel Răstignit şi Înviat şi a mărturi­sit pe Dumnezeu-Omul, Care a bi­ruit moartea şi a dăruit omenirii viaţa veşnică”, a spus Preafericirea Sa.

Îndoiala în credinţă poate fi vindecată

Evanghelia de astăzi ne arată că îndoiala în credinţă poate fi vindecată şi transformată în bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu, a mai subliniat Patriarhul României: „Deşi la început Sfântul Toma s-a îndoit de Învierea lui Hris­tos, totuşi după ce L-a întâlnit personal pe Hristos şi s-a atins de El îndoiala lui a fost biruită sau vindecată încât el a devenit un mărturisitor puternic al ade­vărului Învierii lui Hristos şi al dumnezeirii Sale. Apoi, Domnul Hristos i-a spus lui Toma: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! adică fericiţi sunt cei ce deşi n-au văzut pe Hristos Cel Înviat cu ochii trupului, totuşi au crezut în El. Prin urmare, credinţa nu este o vedere fizică, trupească, prin simţuri, ci este o vedere spirituală, o cu­noaş­tere a realităţilor spirituale nevăzute şi netrecătoare. Mântuitorul Iisus Hristos îi fericeşte pe cei ce au această pu­tere sau capacitate spirituală de a cunoaşte realităţile nevăzute, de a vedea prezenţa lui Dum­nezeu dincolo de vederea fizică sau de cunoaşterea prin simţuri. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: Cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice. Deoarece Dum­nezeu este nematerial, netrecător şi nemăr­ginit, El nu poate fi văzut cu ochii trupeşti limitaţi. Însă sufletul omului luminat de cre­dinţă poate vedea sau cunoaşte pre­zenţa lui Dumnezeu mai presus de vederea fizică sau de cunoaşterea prin simţuri”.

Credinţa cultivată prin rugăciune devine o pregustare spirituală a bucuriei din Împărăţia Cerurilor

De asemenea, în cuvântul Său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat căscopul scrierii Evangheliei este acela de a întări credinţa în Hristos şi de-a chema pe oameni la mântuire, adică la viaţă veşnică.

„Aşadar, credinţa nu este o simplă convingere intelectuală, de ordin filosofic sau cultural, ci ea este o legătură vie a omului credincios cu Dum­nezeu cel Viu, iubitorul de oameni şi Creatorul şi Mântuitorul lumii. Credinţa cultivată prin rugăciune devine o pregustare spirituală a bucuriei din Împărăţia Cerurilor. Acest adevăr este în primul rând mărturisit de Sfinţii Apostoli. De pildă, Sfântul Apostol Pavel zice: Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Deci credinţa este o pregustare a darurilor promise de Dumnezeu şi dorite de oameni, precum şi o vedere spirituală a unor realităţi sfinte nevăzute cu ochii trupeşti. Prin urmare, credinţa este o relaţie spirituală sau o legătură vie cu Dumnezeu Care ne dăruieşte în arvună bucuria comuniunii cu El, după cum spune psalmistul: Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt pregustare a bucuriei din Împărăţia Cerurilor, bucurie din bucuria lui Hristos Cel Înviat din morţi. De unde ştim noi aceasta? De la Sfântul Apostol Petru care spune: Pe Iisus Hristos fără să-L fi văzut Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită. Îl iubiţi deşi nu L-aţi văzut, credeţi în El deşi acum nu-L vedeţi, dar crezând vă bucuraţi în El cu o bucurie negrăită şi preaslăvită, adică bucurie mai presus de orice exprimare în cuvinte şi izvorâtă din slava lui Hristos Cel Înviat şi înălţat la cer. Bucuria negrăită şi preaslăvită a creştinilor este bucuria cerească a mântuirii”, a spus Preafericirea Sa.

Biserica se va afla la 26 aprilie în Duminica a III-a după Paşti, a Mironosiţelor.