Credința este un dar însă este și o nevoință. Dacă ar fi fost credința numai un dar, Hristos nu Și-ar fi mustrat ucenicii cu diverse ocazii numindu-i puțin-credincioși: „Puțin credincioșilor, de ce v-ați îndoit?”. Și atunci când s-a întâmplat furtuna pe mare, și atunci când n-au reușit să tămăduiască îndrăcitul, îi ceartă pentru că sunt puțin-credincioși. I-a certat și după Înviere, că n-au crezut pe femeile mironosițe când le-au vestit că Hristos a înviat. „Puțin credincioșilor!”. Prin aceste mustrări, Hristos ne arată că darul credinței pe care l-am primit, poate fi înmulțit! Să credem lui Hristos și cuvintelor pe care le-a zis!

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi inseamnă a ierta, Editura Cathisma, Bucuresti, 2010, p.31)