„Credinţa lucrătoare în iubire”. Acest adevăr pe care l-a enunţat Sfântul Apostol Pavel este un adevăr care ne interesează şi pe noi, pentru că în folosul tuturor e necesară credinţa, dar credinţa trebuie să fíe lucrătoare în iubire, că dacă nu aduce iubire, singură nu poate să-l ajute pe om să se mântuiască, să scape de păcat.

„Credinţa lucrătoare în iubire”. Deci nici credinţa singură, nici iubirea singură, ci credinţa lucrătoare în iubire, credinţa care aduce iubire, credinţa care face să se desfăşoare în viaţa omului capacitatea iubitoare pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului. Deci orice om care vine în lumea aceasta, vine şi cu capacitatea de a iubi, cu putere iubitoare, cu facultatea de a iubi. Şi această putere iubitoare pe care a pus-o Dumnezeu în fiinţa omului trebuie disciplinată, trebuie dirijată, îndreptată şi trebuie întemeiată pe credinţă.

Deci, credinţă şi iubire; iubire şi credinţă; credinţă lucrătoare în iubire, iubire izvorâtă din credinţă.

(Arhim. Teofil Părăian, Bucuriile credinței, Editura Mitropoliei Olteniei, p. 195-196)