În Epistola a doua către Timotei, citim: „Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum s-a sălăşluit întâi în bunica ta Loida şi în mama ta Eunichi, tot aşa, sunt încredinţat, că şi întru tine” (II Timotei 1, 5). Credinţa nu este o învăţătură abstractă, ci este vieţuire a Duhului Sfânt în sufletul nostru, curăţire „prin stropirea inimii de orice cuget rău” şi ţinerea mărturisirii „nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit” (Evrei 10, 22-23).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 78-79)