Nu face tot ce îţi cer copiii. Dimpotrivă: învaţă-i să li se refuze unele lucruri.

La rugămintea sau pretenţia copilului este neapărată nevoie uneori să spui Nu, şi odată rostit acest cuvânt, cu el trebuie să şi rămâi, nelăsându-te înduplecat nici de rugăminţile şi alintările, nici de capriciile şi încăpăţânarea copilului.

Şi nu încape îndoială că pentru copii este folositor refuzul, nu doar atunci când cer vreun lucru vătămător sau cu neputinţă, ci şi atunci când cer ceva îngăduit. Copilul trebuie să înveţe să îşi biruie voia şi să se deprindă cu înfrânarea, cu lipsurile şi cu lepădarea de sine.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educaţie, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 106)