Crucea purtată de Cuviosul Cleopa este o cruce-relicvar, din metal, în stil post-bizantin, specifică pentru secolele XVII-XIX.

După mărturia părintelui Ioan Buga, crucea Cuviosului Cleopa a aparținut Sfântului Gherman din Alaska.

Darul cel mai prețios pe care l-am primit, aici pe pământ, a fost tot de la Părintele. Impresionat de fuga mea din București în miezul iernii să-l aflu acolo în munții Sihăstriei, la plecare îl văd căutând ceva în jur, un obiect care să acopere cumva dorul și iubirea mea pentru el. Negăsind nimic vrednic de intenția pe care o avea, chilia fiindu-i „eminamente” goală, strecură mâna albă sub gulerul cămășii din pânză de in țesută în casă și smulse o cruce de metal, legată cu o sforicică din cânepă.

— Iacă, frate Ioane, crucea aiasta o port de vreo treizeci de ani iar sfoara a cam putrezit de atâta vreme și nădușea-lă. Este o cruce veche și am primit-o și eu de la un duhovnic din Rusia. Cine mi-a dat-o mi-a spus că a purtat-o Sfântul Serafim de Sarov. Eu tocmai am primit alaltăieri crucea Sfântului Gherman de Alaska așa că te rog să o iei frăția ta pe asta și să mă pomenești.

Astfel, crucea Cuviosului Cleopa nu este doar o piesă de artă post-bizantină, ci o verigă prețioasă care face legătura între ortodoxia americană și spiritualitatea ortodoxă românească.