Puterea nu stă în cuvintele rugăciunii lui Iisus, ci în starea duhovnicească, în frica de Dumnezeu şi în devotamentul către Dumnezeu şi în atenţia neîncetată faţă de Dumnezeu şi în şederea cu mintea înaintea Lui.

Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale sfinţilor... Dacă Dumnezeu a binevoit ca noi să-i chemăm pe sfinţi în rugăciuni, ca ei să se roage pentru noi, atunci prin aceasta a arătat că va asculta rugăciunile lor săvârşite pentru noi. De aceea nimic potrivnic Lui nu se află în cuvintele: cu rugăciunile sfinţilor... Ceea ce înseamnă: Tu ai binevoit ca noi să le cerem sfinţilor să se roage pentru noi. Iată, ne rugăm ca prin rugăciunile lor să ne mântuieşti pe noi.

Pravila de rugăciuni este îngrădirea sigură a rugăciunii... Rugăciunea este o lucrare lăuntrică, iar pravila este exteriorul rugăciunii. Însă, aşa cum fară trup omul nu este om deplin, aşa nici fară pravila de rugăciuni rugăciunea nu este deplină. Şi pe una şi pe alta trebuie să le avem şi după puteri să le împlinim. Legea nestrămutată este să ne rugăm înlăuntru şi să ne rugăm întotdeauna şi oriunde. Aşadar, pravila de rugăciuni nu poate fi săvârşită fară determinarea timpului, locului şi măsurii...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 330)