– Cine se roagă din interior nu mai are nevoie de somn mult. Are odihnă interioară...

– Nu-i de mirare că sunt călugări, care dorm numai două ore. Nu-i de mirare deloc, îi înțeleg perfect. Adică este atât de dulce și de profund somnul acela de două sau trei ore după rugăciune, încât compensează mulțimea orelor.

– Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

– Să n-o faci pe fudulul în rugăciune... Tot timpul să te umilești. „Ăsta sunt, Doamne! Gol.” Eu tot timpul Îi spun lui Dumnezeu. Abia astăzi I-am spus ceva deosebit: „Doamne, traista mea este goală”.

(Preotul Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, p. 93)