Toată făptura dă mărturie despre cât bine face Dumnezeu trupului nostru şi acestei vieţi vremelnice. Îndreaptă-ţi, omule, mintea şi ochii tăi către întreaga Lui zidire şi cugetă: cui slujeşte ea? Oare nu nouă? Cui slujesc soarele, luna şi stelele? Oare nu nouă? Cui slujesc aerul şi norii? Oare nu nouă? Cui slujesc pământul cu roadele? Oare nu nouă? Cui slujesc dobitoacele, animalele sălbatice şi păsările? Oare nu nouă? Cui slujesc apa cu peştii şi celelalte vieţuitoare din ea? O, creştine, oare nu nouă? Nouă ne slujeşte toată făptura după porunca dumnezeiască, fără de care nu putem trăi nici măcar pentru foarte scurt timp. Cine poate trăi fără pâine şi apă, cine poate trăi fără îmbrăcăminte? Aşa avem nevoie de aer, încât fără el nu putem trăi nici un minut. Cum ar fi viaţa noastră dacă Dumnezeu ar lua lumina de la noi? Oare n-am rătăci toţi ca orbii? Cine ar putea rămâne nevătămat de vrăjmaşul nevăzut, diavolul, dacă Dumnezeu cu mâna Sa cea atotputernică nu ne-ar apăra de vrăjmaşul, care se întărâtă cu cea mai cumplită răutate împotriva neamului nostru, „umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (1 Petru 5: 8).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 43)