În Franța, unele instituții de învățământ superior introduc în procesul de admitere un test de cultură generală (ex: Institutul de Studii Politice din Bordeaux). Exercițiile din acest test pot proba capacitatea viitorilor studenți de a scrie bine în limba maternă, de a le organiza gândirea, de a le măsura apetitul pentru cunoaștere și agilitatea mentală.

Testele, care pleacă de la un program tematic precis sau de la o listă de cărți propuse de alte instituții de învățământ superioar dau în mod egal tuturor elevilor buni o șansă de reușită. În ceea ce privește predarea culturii generale în învățământul superior, profesorii cred că aceasta este mai mult ca oricând indispensabilă pentru a repara discrepanțele și pentru a se ajunge, în viitor, la egalitate în lumea profesională.

Și la marile școli de comerț din această țară, dar și la majoritatea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor  din administrație, cultura generală constituie, de o lungă perioadă de timp, un ritual inevitabil. Majoritatea subiectelor sunt sub forma unor întrebări: „Frumusețea ar putea salva lumea?” (Școala Națională de Magistratură), „Imaginația, este aceasta libertatea gândirii?” (școlile de management).

Candidaților li se cerea să scrie un lung eseu, cu introducere, un plan în două sau trei părți și concluzie. Acest exercițiu era extrem de codificat. Corectorii apreciau cel mai mult stilul, referințele culturale și citările din marile personalități ale tuturor timpurilor. Eleganța stilului, consideră ei, este un mod prin care îți respecți cititorul, așa cum manierele la masă sunt un semn de respect pentru comeseni.

Majoritatea candidaților la o funcție publică sunt supuși acestui ritual.

Cultura generală, un instrument de selecție specific francezilor

Intelectualii străini privesc acest exercițiu al francezilor cu uimire; puțini sunt cei care înțeleg că o țară își poate selecta funcționarii și elitele cerându-le să contureze, într-un eseu, marile idei extrase din literatură, filosofie, istorie sau arte.

Dominique Meurs, profesor de economie la Universitatea din Nanterre spune că acest eseu de cultură generală este un modalitate de recrutare specifică Franței. Alte țări își angajează în general funcționarii prin interviuri de evaluare care permit măsurarea, nu a cunoștințelor academice, ci a competențelor profesionale ale candidaților.

Eseul de cultură generală se bazează doar puțin pe raționamente formale; el permite candidaților să-și mobilizeze cunoștințele lor istorice, literare, filosofice sau artistice pentru a-și construi o viziune despre lume.

Responsabilii marilor școli de management consideră și ei cultura generală drept un bun instrument de selecție, un instrument esențial de formare în management.

A ști să contextualizezi o idee, a avea capacitatea de discernământ, de a organiza gândirea, aceste lucruri pot fi utile atunci când e vorba de lansarea unui produs, permițând să se facă distincția între esențial și accesoriu. Cultura generală este, de asemenea, un avantaj, într-o lume în care o minte deschisă este apreciată pentru eficiență.

În Franța, cultura generală nu este tocmai generală: se ignoră secțiuni întregi ale universului cunoașterii. Cele mai privilegiate domenii sunt literatura, filosofia, istoria și artele, iar cultura științifică, cunoștințele tehnice, sociologia, antropologia, istoria economiei, științele naturii, ale mediului sau cele care se referă la sănătate sunt privite cu o anumită reținere.

(După un articol apărut în Le Monde)