Cum distingem minunile de întâmplările simple?
Atunci când nouă ni se dezvăluie purtarea de grijă a lui Dumnezeu și ne arată semne vădite și repetate, este necesar ca grabnic să-I mulțumim lui Dumnezeu care are grijă de întreaga Lui zidire.
Se știe, desigur, că minunile sunt semne sau arătări dumnezeiești, mai presus de mintea noastră omenească. Îmi aduc aminte de un părinte care povestea cu mult interes celor care-l ascultau cu gura căscată a mirare și mare minune, că în timpul războiului și-a pierdut actele de identitate. S-a speriat și a spus Maicii Domnului, că dacă ajungea acasă necontrolat și fără pedeapsă, se face călugăr, așa cum a promis și Luther când se dezlănțuiau stihiile naturii. S-a ținut de cuvânt și bine a făcut. L-am cunoscut și auzit când povestea cele de mai sus. El credea în ce spunea și pentru el era o minune, iar pentru noi o mare bucurie și semn al purtării de grijă a lui Dumnezeu.
Iar atunci când nouă ni se dezvăluie purtarea de grijă a lui Dumnezeu și ne arată semne vădite și repetate, este necesar ca grabnic să-I mulțumim lui Dumnezeu care are grijă de întreaga Lui zidire. Putem ușor distinge semnele divine de întâmplările simple, lipsite de semnificație. Vom simți în inima noastră o pace divină! Nicio teamă sau îndoială nu mai terorizează inima și sufletul nostru! Păstrăm taina în inima noastră și parcă nu simțim nevoia s-o mărturisim, adică să batem toba pentru a ști toată lumea.
(PS Calinic Argatu, episcop al Argeșului și Muscelului, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 61)
Maica Domnului, vasul care a purtat Mirul Cel nedeșertat
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro