Eu am văzut creștini care, în postire, i-au întrecut pe călugări! Știu eu câțiva care țin până sâmbăta. Vine o femeie la mine să se mărturisească, Fevronia o chema. Și vine la mine într-o miercuri – eram duhovnic tânăr pe vremuri, că am tot mărturisit cât am putut în viața mea –, și îi zic:

– Mata, dacă ți-ajută Dumnezeu, să ții până mâine! Că era a doua zi de post.

– Ba, ferească Dumnezeu, părinte! De când m-am măritat am 23 de ani și de la începutul postului nu gust nimic până sâmbătă.

Auzi cum ne smerește Dumnezeu!

Iată oameni care își aleg de bunăvoie și din dragoste să se nevoiască oriunde ar fi, că Dumnezeu este în tot locul de față! De aceea, vă spun să țineți postul (negru) după măsura puterii fiecăruia. Care poate o zi, care poate două, care poate trei. Care nu poate, să ia blagoslovenie de la duhovnicul lui și să ia gustare, ca să se întărească și să se țină și el de ceilalți. Că postul este o virtute, dar mai cu seamă un ajutor spre virtute.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 108-110)