- Duhul vieţii lumeşti lucrează ca beţia. Tot intră şi intră şi nu se simte... Iar apoi, dintr-o dată, înaintea ochilor totul se înverzeşte... şi omul cade la pământ... Şi nu izbuteşte să privească în jur, să vadă cum totul se învârte...

- De aceea nu trebuie să ne distrăm!... Şi cred că după distracţii trebuie să procedăm aşa cum proceda Iov. Copiii lui se distrau în fiecare seară. Iar el dimineaţa aducea pentru ei jertfa înaintea lui Dumnezeu spre curăţire, spunând că, poate, ei au greşit cu ceva... Iată, şi voi acelaşi lucru trebuie să-l faceţi după distracţie. În timpul veselirii, gândurile nu ştiu încotro s-o apuce şi cuvintele curg ca un torent încotro nimeresc, căci nu au un făgaş. Dar Domnul este aproape şi vede totul - şi pune totul la socoteală... De aceea după veselire este mai bine să ne rugăm: „Iartă-mă, Doamne, dacă am greşit cu gândurile şi cu cuvintele”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 50)