Este nevoie de trezvie. Să te supraveghezi pe tine însăți și să-ți stăpânești mânia, ca să nu se îndrădăcineze înlăuntrul tău patima, căci după aceea, chiar și cu securea de vrei să o tai, ea va da mereu lăstari. Să-ți aduci aminte de ceea ce a spus David: "Gătitu-m-am și nu m-am tulburat". Ai văzut ce făcea acel monah? De îndată ce ieșea din chilia sa, își făcea cruce și spunea: "Dumnezeul meu, păzește-mă de ispite!" și era gata să înfrunte ispita. Ca și cum ar fi fost într-un post de observație din care privea să vadă de unde avea să-i vină ispita, ca să se apere. Dacă vreun frate se purta urât cu el, era gata să-i răspundă cu blândețe și smerenie. La fel să faci și tu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 132)