Dacă începeţi să-I faceţi pe plac lui Dumnezeu, trebuie, în primul rând, pe toţi să-i primiţi în linişte şi să-i răbdaţi cu blândeţe, iar în al doilea rând, să ştiţi să vă purtaţi şi să lucraţi.

Primul lucru este uşor - strângi din dinţi şi taci, dar al doilea este foarte greu, mai ales pentru că duhul neliniştit izbucneşte imediat în afară şi prin cuvânt, şi prin faptă, şi prin gest, şi prin expresia feţei tot strică această împrejurare, precum voi înşivă vedeţi. Dar căpătaţi experienţă, binevoiţi să învăţaţi, ştiinţa este simplă, însă greu de memorat. Anume: în situaţiile neplăcute care nasc sentimente neplăcute faţă de ceilalţi, nu trebuie nici să vorbiţi, nici să lucraţi. Trebuie să vă liniştiţi dinainte şi să scoateţi cu totul din inimă neplăcerea ca nici urmă din ea să nu rămână. Atunci şi vorba şi fapta vor merge bine. Atunci puteţi să vorbiţi şi aspru, chiar şi mustrător, şi vorba să nu aibă efect rău: căci duhul din ea nu este supărător, ci paşnic şi drăgăstos.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 198)