Părinte, ne tot vorbiţi de iubire, de reciprocitate, dar pentru mine e foarte greu de înţeles şi cam de neacceptat pasajul din Sfânta Scriptură unde femeia este îndemnată să se teamă de bărbat (Efes. 5, 33). Vă rog să-mi explicaţi cum se împacă aici iubirea cu teama?

„Femeia să se teamă de bărbat!”. Versetul acesta este greu de acceptat, dacă rămânem la o suprafaţă a înţelesului şi dacă înţelegi prin aceasta o frică bolnăvicioasă, un tremur de groază. Dar nu aceasta înseamnă teamă în Scriptură. Teamă, aici înseamnă respect şi adoraţie. În acest sens trebuie înţeleasă şi teama de Dumnezeu, despre care ştim că se spune că este începutul înţelepciunii sau baza înţelepciunii. Teama faţă de Dumnezeu este respectul faţă de Dumnezeu. Privirea la Dumnezeu cu supunere şi cu adoraţie. Dacă tu îl respecţi pe soţul tău, înseamnă că te şi încrezi în soţul tău. Şi dacă te încrezi în soţul tău, te poţi încredinţa pe tine însăţi lui, te poţi supune lui.

Ai trei elemente de bază ale relaţiei tale cu soţul tău: dragoste, respect şi încredere. Şi atunci, iată imaginea de ansamblu. Întâi este relaţia ta cu Dumnezeu. Tu te-ai supus pe tine însăţi Lui pentru că El ţi l-a dat ţie pe Fiul Său ca să moară pentru tine. Şi din relaţia ta cu Dumnezeu îţi vine porunca să accepţi ceea ce El ţi-a pregătit, ca soţul tău să fie capul tău. Adică să fie şeful familiei; şi îţi vine porunca lui Dumnezeu, ca tu să te supui soţului tău. Chiar dacă n-ar fi nimic altceva la mijloc între tine şi soţul tău, decât relaţia ta cu Dumnezeu, tu te-ai supune soţului tău, nu numai pentru relaţia în sine cu soţul, ci tu te-ai supune soţului tău din dragoste faţă de Dumnezeu, dar tot Dumnezeu ţi-a dat şi dragoste faţă de soţul tău şi respect faţă de el şi încredere în soţul tău. Şi toate acestea transfigurează supunerea ta faţă de soţul tău în supunere naturală, aducătoare de bucurie şi de împlinire.

Porunca lui Dumnezeu îţi spune să te supui soţului tău ca Domnului. Cum te supui tu Domnului? Tu te supui Domnului pentru că El ţi S-a sub-pus ţie. El a murit în locul tău. Dar tu constaţi că şi soţul tău ţi s-a dăruit ţie. În I Cor. 7, 4 citim: „Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul, tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia”.

Esenţa adevăratei căsnicii este aceasta, că nici unul dintre voi nu-şi mai aparţine lui însuşi, fiecare se dăruieşte pe sine celuilalt, i se supune pe sine celuilalt. Şi tu ştii că soţul tău ţi s-a dăruit ţie, o simţi, o vezi în toate atitudinile şi în toate trăirile lui. Şi tu îi răspunzi aşa cum i-ai răspuns Mântuitorului. Prin dăruire de tine însăţi, prin supunere de tine însăţi. Un mic adaos vreau să fac aici. Am subliniat că din firea noastră păcătoasă noi reacţionăm împotriva ideii de supunere, dar firea noastră păcătoasă nu este un ghid vrednic de urmat, când înţelegem că numai dacă te supui cu totul lui Dumnezeu şi că numai dacă acceptăm locul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu în viaţă, ajungem la adevărata împlinire, ajungem să vedem că supunerea nu este un lucru de care să ne temem şi de care să fugim. Supunerea sau ascultarea de voia Mântuitorului nostru Iisus Hristos este calea pe care Dumnezeu ne formează şi ne împlineşte prin colaborarea voii noastre cu cea a lui Dumnezeu.

Acum, cei ce îl primesc pe Hristos în viaţa lor cum se cuvine, prin post, rugăciune şi fapte bune, prin împărtăşirea de Sfintele Taine, intră într-o nouă ordine, în ordinea înnoită de Hristos prin jertfa Sa. Diferenţele bărbat-femeie vor dispărea cu Hristos. Veniţi amândoi la Iisus Hristos, daţi-I slavă, mulţumiţi-I pentru toate, cereţi-I să vă ierte păcatele, să vă scape de duhul cel rău de stăpânire silnică între voi şi peste alţii, rugaţi-L să vă dăruiască vreme de pocăinţă şi pocăinţă cu lacrimi curate, duh de pace să vă dăruiască, rugăciune curată întru trezvia minţii, nestrămutată în voinţa cea bună, discernământ al gândurilor, al cugetelor şi al duhurilor, creştere în credinţă, nădejde şi, mai ales, dragoste către Dumnezeu şi către aproapele. Să vă dea orice voieşte din iubirea Sa de oameni. Rugaţi-L să vă fie El stăpân al vostru în vecii vecilor. Numai când vine El cu harul Lui în voi, războiul care vă macină încetează. Amin!

(Ierodiacon Gamaliel Sima, Sfânta Taină a căsătoriei – Cateheze, Editura Pavcon, p. 79-81)