O deficiență a sistemului educațional autohton constă (și) în gestionarea secvențială și lacunară a datelor despre elev, despre evoluția lui anterioară, despre capacitățile sale potențiale sau probate. În afară de carnetul de elev (o interfață informațională dintre școală și familie care, de cele mai multe ori, rămâne la îndemâna elevului) sau a catalogului școlar (care trece, după consumarea anului școlar, în arhivă), alte instrumente de oglindire și de reținere a trăsăturilor personalității lui, mai extinse sau mai sintetice, nu mai sunt. Informațiile cu privire la nivelul sau evoluția competențelor sale se pierd în timp, mai cu seamă la trecerea dintr-un ciclu în altul, astfel încât profesorii care preiau un elev la un moment dat trebuie să aștepte ceva vreme pentru a-și creiona un tablou despre trăsăturile lui.

Începând cu acest an școlar se instituie o nouă modalitate de colectare și structurare a datelor cu privire la evoluția personalității elevului, anume, portofoliul educațional. Ce reprezintă acesta? Portofoliul educațional se constituie dintr-o colecție de documente care evidențiază competențe dobândite de elev în activitățile de învățare realizate atât în mediul formal, cât și în cel nonformal și informal. El are o valoare explicit formativă și prognostică, ameliorând procesul de învățare la elev, anticipând și limitând blocajele, dificultățile sau eșecurile potențiale. Totodată, acest instrument se constituie și într-o sursă de semnalare timpurie a unor abilități, aptitudini, interese relevante pentru preorientarea și orientarea școlară sau profesională a elevului.

Acest instrument este instituit începând cu clasa pregătitoare și este actualizat/completat continuu de cadrele didactice direct responsabile de monitorizarea evoluției elevului (învățătorul/profesorul pentru învățământul primar, respectiv profesorul diriginte), însoțind întregul parcurs al elevului de-a lungul școlarității obligatorii.

Portofoliul educațional devine un fel de „carte de identitate” educațională a elevului care va fi „purtat” de către elev atât pe diferitele trepte de învățământ, cât și de la o entitate grupală la alta (clasă, școală). Responsabilitatea gestionării portofoliilor educaționale revine conducerii fiecărei instituții de învățământ. Acesta poate ființa atât într-un format scris/tipărit, cât și în format digital. Instrumentul în discuție va reprezenta principalul referențial de generare a Planului Individualizat de Învățare pentru fiecare elev (asupra căruia ne vom opri în alt  episod).

Portofoliul educațional este un document administrativ care însumează atât elemente obligatorii cât și elemente complementare, individualizate. Elementele obligatorii vor fi constituite din: rezultatele la probele naționale de evaluare instituite la nivelul întregului sistem de învățământ, situațiile școlare pe discipline/ani școlari (în format textual-narativ și într-un format vizual-grafic) și fișa psihopedagogică. Cele complementare se referă la: certificate, diplome care atestă diferite competențe/interese școlare și extrașcolare (culturale, artistice, sportive, psihosociale), alte înscrisuri cu conținut relevant pentru aptitudinile sau abilitățile probate de elev, produse obiectuale sau performări ale elevilor (înregistrări foto, audio-video etc.).

La completarea portofoliului educațional vor conlucra responsabilii direcți (învățătorul, profesorul, dirigintele) cu celelalte cadre didactice, cu părinții elevilor, cu elevii înșiși și cu alți factori abilitați.

Portofoliul educaționaleste deocamdată complementar formelor tradiționale de înregistrare, administrare și comunicare a rezultatelor școlare obținute de elevi (catalogul școlar, carnetul de elev ), urmând ca pe viitor să se reflecteze la oportunitatea de a le înlocui complet.