Îţi aminteşti în scrisoare de căldura şi râvna ta de altădată, pe care nu le mai regăseşti înlăuntrul tău, ci mai curând vezi indiferenţă, răceală, lene şi altele. Pe atunci era chemarea, iar harul lui Dumnezeu te purta precum îşi poartă mama pruncul în braţe. Dar când ai păşit în lupta duhovnicească, atunci Domnul a îngăduit să-ţi fie ispitită voinţa, însă virtuţile tale de altădată nu au valoarea scârbelor, frământărilor, tânguirilor şi plângerilor de astăzi. Dacă ai fi rămas pururi în acea stare de desfătare, n-ai fi dobândit nimic şi n-ai fi învăţat iscusinţa: atunci era acţiunea harului şi nimic dintr-ale tale, erai la fel de plină de patimi, pe care astăzi trebuie să le nimiceşti prin luptă, smerenie şi altele. Acum eşti luptată; curăţă-te de patimi, iar harul Domnului va scrie pe inima ta curată legile Duhului şi El Se va sălăşlui în tine. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 27)