Din scrisoarea ta văd că ţi-ai liniştit conştiinţa şi că te fereşti de a nu fi împăcat cu ceilalţi, însă deseori te aprinzi spre mânie, ceea ce este contrar intenţiei tale celei dintâi. Din aceasta se vede că, fugind de viciu, laşi să pătrundă înlăuntrul tău părerea de sine, pentru că mânia izvorăşte din mândrie şi, unde este cădere, acolo a lucrat mai întâi mândria. Dar dacă vom avea în minte smerenia lui Hristos şi dacă noi înşine ne vom smeri, atunci mânia se va stinge.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 119)