Aşează-te aşa cum eşti, întinat şi împovărat de multe păcate, înaintea feţei Lui, a Celui prezent pretutindeni, Atotştiutor, întru tot îndurat şi îndelung-răbdător! Încă vei mai supăra ochiul lui Dumnezeu cu înfăţişarea ta păcătoasă, prihănită? Încă îi vei mai întoarce cu neruşinare spatele Celui ce cuprinde toate şi de pretutindeni? Tot îţi vei mai astupa urechile la glasul părintesc care te cheamă cu atâta milă? Oare tot vei mai respinge mâna întinsă pentru a te primi? Înţelege singur toată această nebunie şi grăbeşte-te să trezeşti şi să întăreşti în tine dumnezeiasca milă şi durere.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul,  Calea spre mântuire, Editura Egumenița, Galați, p. 145)