chemare

Chemarea la călugărie ‒ înnoirea sufletului

Voieşti a fi călugăr? Atunci leapădă-te de omul cel vechi şi te fă un om nou. De ai ceva bun, nu te lăuda pentru aceasta, ci mai curând sporeşte întru săvârşirea binelui, pe măsura lucrurilor tale celor plăcute lui Dumnezeu, arătându-te înnoit, drept şi încercat întru toate. Fii un adevărat creştin care, dând făgăduinţele lui Dumnezeu şi înălţând în inima sa locaş virtuţilor, le împlineşte fără împotrivire.

Glasul conștiinței este glasul voii lui Dumnezeu

Omul simte înăuntrul său îndemnul de a săvârşi ceva bun ca pe un glas venit din Cer. Există însă şi glasul eului nostru. Cunosc şi eu acest glas. Dar glasul pe care trebuie să-l aud nu este cel al egoismului meu, nu e glasul care vine din firea mea omenească, de lut, ci e glasul pe care-l aştept de Sus.

De ce se convertesc oamenii?

Chemarea lui Dumnezeu îi călăuzește pe cei care doresc să se convertească la credință.

Pe cât de tare doare lipsa harului dumnezeiesc, pe atât de imensă e bucuria regăsirii lui

Lucrul cel important este să păzim poruncile lui Hristos şi astfel venim la îndumne­zeire şi la lumină. După frângerea inimii, simţământul pocăinţei şi plâns, imediat urmează şi bucuria.

Cufundarea (baptismos) – sens şi practică

Prin cele trei cufundări și scoateri ale copilului se mărturisește credința în Sfânta Treime, afundarea închipuind moartea Domnului Hristos și înmormântarea Sa, iar scoaterea din apă învierea Lui din morți și renașterea omului la viața cea nouă, nepătimitoare și fără de prihană, curățită prin apa cea mântuitoare.

Chemările dulci sau aspre către Dumnezeu

Încercările ce ne vin, necazurile, pagubele sunt tot atâtea lucrări ale Duhului Sfânt pentru trezirea noastră din somnul fărădelegilor, căci Domnul îi ceartă pe cei credincioși, din care poate face „vase alese”.

Treapta întâi a întoarcerii la Dumnezeu

Fiecare învăţăcel, când i-a zis Învăţătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale şi a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată, noi toate am lăsat şi am urmat Ție”, spun ei mai târziu. Această alegere şi asociere devotată a fost primul punct din programul de învăţătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul.

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Mănăstirea nu este aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti!

„Pantoful mi se lipise de asfalt! Puteam să merg uşor înapoi spre biserică, dar nu puteam să mă îndepărtez de ea!”

Arată-I lui Dumnezeu buna ta dispoziţie, „aprinde culoarea verde” la intrarea inimii tale, şi vei vedea degrabă prezenţa lui Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2, 4).

PS Macarie: „Mântuitorul ne cheamă să ieșim din corăbioara zonei noastre de confort, să ieșim din iluzia siguranței și a adăpostului”

Mântuitorul ne cheamă să ieșim din corăbioara zonei noastre de confort, să ieșim din iluzia siguranței și a adăpostului, ne cheamă să umblăm pe marea agitată și neprietenoasă a acestei vieți, ne cheamă să ne desprindem de orice fel de atașamente, frici, spaime, ne cheamă să îndrăznim către El, pentru a ne scoate definitiv din robia patimilor, din robia scopurilor și dorințelor pământești.

Pagini