chemare

Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte

Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte! Omul face un pas, iar Dumnezeu face mii de paşi! Însă, pentru ca Dumnezeu să facă aceşti mii de paşi, va trebui ca noi să-l facem pe primul.

Trebuie să moară ceva în noi ca să putem crește sufletește

Sunt treceri care, mai ales de la copilărie la adolescenţă, pot fi izvorul unei crize, uneori chiar foarte dureroase. Dar dacă, într-un fel sau altul, refuzăm această nevoie de a muri, nu ne putem dezvolta, nu putem deveni persoane adevărate. 

De ce se convertesc oamenii?

Chemarea lui Dumnezeu îi călăuzește pe cei care doresc să se convertească la credință.

„Dacă locul meu din biserică a rămas gol, oare nu și locul meu din Cer?”

„Dumnezeu nu ne cheamă în casa Lui ca să-I dăm ceva, că n-avem noi ce să-I dăm; suntem săraci. El ne cheamă să ne dea ceea ce în lumea aceasta nimeni nu ne poate da: iertare, mântuire, viață veșnică, alin sufletesc, să ne curățească, să ne lumineze și să ne înalțe pe noi la starea de fii ai Lui. Or, aceste daruri, omul nu le primește nicăieri pe pământ dacă nu pornește de la casa lui Dumnezeu, de la cartea lui Dumnezeu, de la slujitorii Lui, de la Evanghelia Fiului lui Dumnezeu”, afirmă ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița.

Ce răspunzi când te cheamă Hristos?

De data aceasta, când Fecioara L-a întrebat pe Iisus dacă ar dori să se căsătorească cu Ecaterina, El a răspuns: „O, da! Căci acum ea este cu adevărat frumoasă!”.

Cuvânt către un om bolnav

Boala ta este de bucurie, nu de jale – căci tu L-ai rugat pe Dumnezeu să te facă un om mai bun, iar Dumnezeu te-a luat în lucru şi a început să te călească şi să te oţelească.

Soțul și soția – chip al Sfintei Treimi în Taina Căsătoriei

Prin perihoreză, fiecare dintre Persoanele dumnezeieşti locuieşte în lăuntrul celeilalte, prin darul chenotic, în Fiinţa cea una. Această absolută unitate de fiinţă dezvăluie tot mai profunda diversitate absolută a celor trei Persoane.

Pericopa smochinului neroditor – omul și răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu

Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaşte soroace şi pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul şi el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemărilor cereşti.

Sfințenia nu este o virtute a omului, ci un dar al Duhului Sfânt, la care toți suntem chemați

Cei ce se împărtășesc, la măsuri diferite, de sfințenia lui Dumnezeu sunt numiți de Apostolii Domnului „sfinți”. Nimeni nu este îndepărtat de la chemarea vieții celei sfinte, care are felurite măsuri și chipuri de petrecere. De vreme ce Harul lui Dumnezeu ce sălășluiește în sfinți se revarsă și asupra trupului, precum și a întregii făpturi necuvântătoare, și trupurile lor se sfințesc, după cum și locurile unde au petrecut sau au fost îngropați au într-însele harul lui Dumnezeu. Câți se fac părtași energiei-lucrării îndumnezeitoare a lui Dumnezeu devin temple ale Duhului Sfânt, oricare ar fi locul unde își săvârșesc petrecerea și slujirea, indiferent de îndeletnicirea sau de chipul viețuirii lor.

„Pantoful mi se lipise de asfalt! Puteam să merg uşor înapoi spre biserică, dar nu puteam să mă îndepărtez de ea!”

Arată-I lui Dumnezeu buna ta dispoziţie, „aprinde culoarea verde” la intrarea inimii tale, şi vei vedea degrabă prezenţa lui Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2, 4).

Pagini