chemare

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”

Sunt mai potrivit pentru viața de familie sau pentru călugărie?

Familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. Prin căsătorie, omul devine creator, bărbatul şi femeia înmulţind neamul omenesc. Călugăria este sfat evanghelic şi cine are chemare vine la călugărie. Cine este chemat, îndemnat din miezul fiinţei lui, vine la călugărie.

Cum răspundem chemării lui Hristos?

„Drept aceea, iată, nu sunteți străini și pribegi, ci cetățeni cu sfinții și cu cei apropiați ai lui Dumnezeu.”

PS Timotei Prahoveanul despre sfinţii români: „Sunt tezaurul inestimabil al ţării noastre”

„Sfinţii români sunt adevăratul şi inestimabilul tezaur pe care îl are ţara noastră. În faţa multor lucruri care încă mai trebuie împlinite, noi avem acest privilegiu al rugăciunii, mijlocirii şi ocrotirii multor sfinţi români, care se află în Biserica triumfătoare”, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul în predica rostită duminică, la hramul Mănăstirii Duminica Sfinţilor Români din capitală.

PS Ignatie: „Dacă am reinstaura instituția uceniciei în toate domeniile vieții noastre, fizionomia societății ar arăta altfel”

Apostolii și-au asumat costul uceniciei, starea de smerenie, disponibilitatea de a asculta și de a se lăsa modelați de o autoritate duhovnicească – autoritatea lui Hristos. Vremurile cele mai prolifice și mai mirabile din punct de vedere spiritual și cultural au fost vremurile în care s-a pus un accent deosebit pe ucenicie, pe statutul de învățăcel – cel care are disponibilitatea de a primi din experiența maestrului.

„Întocmai apostolilor, lăsaţi toate şi urmați-L pe Hristos” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Evanghelia din această duminică relatează episodul chemării primilor apostoli. Împărăţia Cerurilor este un deziderat al Fiului lui Dumnezeu, anticipat prin gura profeţilor şi care trebuia realizat. Pentru împlinirea acestuia, Mântuitorul avea nevoie de ucenici care să vorbească mulţimilor despre învăţătura cea nouă. Aşa se face că El şi-a ales oameni dispuşi să fie educaţi în spiritul noii învăţături. Cum cărturarii, saducheii şi fariseii corupeau şi perverteau spiritual masele, fiind imuni la strigătele profeţilor, Iisus a preferat ucenici nu din rândul iudeilor din Iudeea, ci din rândul galileenilor.

Chemarea – de la inimă la inimă

Dinspre ceruri, chemarea e înspre cea din urmă variantă. Înspre noi, Învățătorul însuși trimite exponenți ai acelei tagme. Oameni care să lanseze mreaja, să-și asume potențialul refuz și urmările lui dureroase și să nu ne forțeze libertatea. Iisus însuși a făcut așa. A bătut la ușa inimilor tuturor. A așteptat și nu de multe ori, nu a primit niciun răspuns. La fel face și astăzi. La ușa inimii noastre e o clanță, sau un zăvor?

Chemarea Apostolilor (Matei 4, 18-23)

Pentru cei care încă mai cred că Ortodoxia este din Evul Mediu îndrăznesc să le spun că fără Biserică nu am fi avut niciodată un Ev Mediu, ci unul mediocru, asemeni celui care-l propun ei. Calp, ca o monedă fără miez de aur. Poate că e momentul ca să fim mai curajoși în a ne mărturisi apostolicitatea, rădăcina apostolică din care se naște succesiunea apostolică în care se fundamentează preoția slujitoare a Bisericii. Știu, pentru adepții politicii corecte asta nu înseamnă nimic. Pentru creștini însă de aici vine forța de a nu spune păcatului virtute și de a nu admite torsionarea adevărul doar pentru a intra în scenarii și proiecte bine plătite – unele cu doar ceva mai mult de 30 de arginți. 

Convorbirea lui Ștefan cel Mare cu duhovnicul său, Sfântul Daniil Sihastrul

Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?

„Pantoful mi se lipise de asfalt! Puteam să merg uşor înapoi spre biserică, dar nu puteam să mă îndepărtez de ea!”

Arată-I lui Dumnezeu buna ta dispoziţie, „aprinde culoarea verde” la intrarea inimii tale, şi vei vedea degrabă prezenţa lui Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2, 4).

Pagini