Rugăciunea poți să o ții în minte și în timpul bolii și al neputințelor și la slujbă. Doar că, din această cauză uneori doare capul, dar ce să-i faci? Străduiește-te să ții cugetul cu Iisus nu doar în minte, ci îndreptându-l oarecum spre piept. Atunci, desigur, pieptul te va durea, dar fără asta nu se poate. Dumnezeul nostru este foc care nimicește. Și unde este necurăție, acolo și doare. O astfel de durere pentru nevrednicie se trimite, dar cu timpul trece...

Dar ce bucurie se revarsă în inimă, mi se pare că ți-am spus. Uneori Domnul dorește ca nevoitorul să se mângâie, văzând că deja se istovește uneori din cauza unei tensiuni puternice pentru această rugăciune. S-a spus: Dumnezeu, adică Iisus, este foc care arde păcatele și neputințele. Și de aceea, cel chemat, Preadulcele Iisus nu poate să nu ne veselească inima.

(Starețul Anatolie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 105)